miercuri, 22 martie 2017

“Mai bun este putinul celui drept…..”

            Astazi, din pacate, nu folosim libertatea spre bine, pentru sfintire, ci pentru laicizare. Mai demult oamenii lucrau toata saptamana, iar Duminica era nelucrare. Acum nu lucreaza nici sambata. Dar traiesc duhovniceste mai mult sau pacatuiesc mai mult? Daca si-ar valorifica timpul lor pentru cele duhovnicesti, oamenii ar fi altfel, ar fi mai adunati. Noi, oameni nenorociti ce suntem, pe toate le facem in paguba celor duhovnicesti, adica Il nedreptatim pe Hristos. Mirenii orice lucru il au de facut, Duminica se hotarasc sa-l faca. Cauta vreo Duminica pentru lucrul acesta, vreo sarbatoare pentru celalalt si astfel vine peste ei urgia lui Dumnezeu. Ce ajutor vor avea dupa aceea de la Sfinti? Duminica este o zi de corvoada? Chiar si o mica slujire de ar vrea sa ne faca cineva, sa o faca, dar nu Duminica.
            Noi nu lasam pe Dumnezeu sa ne calauzeasca. Iar tot ceea ce nu se face cu credinta in Dumnezeu, nu are legatura cu Dumnezeu; este ceva lumesc. De aceea nici nu are binecuvantare lucrul pe care il facem si astfel nu are rezultate bune. Dupa aceea spunem: “Diavolul este de vina”. Nu este de vina diavolul, ci noi nu lasam pe Dumnezeu sa ne ajute. Cand lucram in zile de sarbatoare dam drepturi diavolului si de la inceput intra in lucrarile noastre. Mai bun este putinul celui drept decat bogatia multa a pacatosilor, spuine psalmul. Aceasta are binecuvantare, toate celelalte sunt talas. Asadar, trebuie sa avem credinta, marime de suflet si evlavie si sa le lasam pe toate cu incredere in pronia lui Dumnezeu. Altfel, diavolul ne va pune sa lucram in sarbatori, iar in celelalte zile vom casca gura.

            Si sa vedeti cum Dumnezeu niciodata nu-l paraseste pe om! In Duminici si sarbatori nu am lucrat si de aceea Dumnezeu niciodata nu m-a lasat, ci toate treburile mi le binecuvanta. Imi aduc aminte ca au venit niste masini de treierat in sat si l-au instiintat pe tatal meu ca vor incepe in ziua de Duminica, mai intai ogoarele noastre, dupa care vor pleca mai departe. Atunci tatal meu imi spune:”Ce sa facem? Au venit masinile”.”Eu nu lucrez Duminica, i-am spus. Sa incepem de luni”.”Daca vom pierde aceasta ocazie, ne vom chinui mult cu caii”, imi spune tatal meu. “Nu-I nimic, ii spun. Lasa sa treier pana la Craciun”. Apoi am mers la biserica fara sa dau importanta faptului. De indata ce masinile au pornit spre locul de treierat, s-au stricat in drum si au instiintat din nou pe tata:”Sa ne iertati, dar s-au stricat masinile. Vom merge la Ioanina sa le reparam si luni vom incepe intai de la dumneavoastra!”. Astfel n-au mai treierat Duminica, ci luni. Multe de acestea au vazut ochii mei.

Niciun comentariu: