vineri, 1 iulie 2016

Laicizarea clerului

            Parinte, paracliserul este obligat sa-si faca ascultarea cu mantie si vara, cand este cald? Eu nu pot suporta caldura.
            Aceasta calugarie de azi...., ce sa spun? Sfantul Atanasie purta o haina groasa si o cruce foarte grea pentru a se nevoi, iar astazi unde am ajuns! Cand am mers in Australia, un paracliser era in pantaloni scurti: ”Astia sunt pentru mare’, ii spun. „Dar asa ma misc mai lejer”, imi spune. Incep asa si incet-incet vor ajunge sa spuna:”Sa aruncam rasele ca sa nu se sufocam in calduri!”. Te impidica mantia? Arunc-o! Te impiedica broboada pentru ca transpiri? Intr-acolo mergem. Fiecare sa se cumpaneasca pe el insusi, bre copilasul meu! Sa-si puna mai putin haine pe dedesubt.
            -Parinte, se poate sa scoatem rasa si sa purtam numai mantia?
            -Si preotii sa-si scoata reverenda si sa ramana in pantaloni? Hm, ce sa spun? Mantia este vesmantul monahului. Se da monahului si schimonahului. In timpul calugariei o poarta nasul, iar atunci cand ii da rasa noului calugar, o scoate si il imbraca pe acela. M-a impresionat faptul ca in Alexandria, acolo unde este mare caldura, unele femei purtau numai negru, deoarece asa este traditia lor. Iar noi nu suportam rasa ce o avem la Sfintii nostri Parinti?
            -Parinte, dar unii spun:”Ce, rasa il face pe preot”?
            -Ia aminte la doi maslini. Unul are frunze, iar celalalt nu. Care din amandoi iti place? Acela care are frunze sau acela care nu are? Cand eram la Chilia Sfintei Cruci, intr-o vreme am cojit trunchiul maslinului ce era in ograda si am scris:”Copacii si-au aruncat imbracamintea lor, dar sa le vedem rodul!”. ... Iar alaturi:”Preotul fara rasa nu este de rasa”. In vremea aceea se discuta mult subiectul nepurtarii rasei de catre preoti si unii au venit acolo sa ia de la mine.... binecuvantare.
            -Parinte, cineva a adus in manastire un preot ortodox in pantaloni. Sa luam binecuvantare de la el?
            -ce binecuvantare sa iei? Trebuia sa spuneti celui ce l-a adus, oricine ar fi fost:”Iertati-ne, dar este regula in manastire sa dam rasa. Sa vina preot ortodoxo in pantaloni intr-o manastire de calugarite? Nu se potriveste”. Daca nu se rusineaza cel ce l-a adus sau insusi cel ce a venit fara rasa, sa te rusinezi tu sa-i dai o rasa? Candva am intalnit la aeroport un arhimandrit tanar fara reverenda. Mergea in strainatate si mi s-a recomandat:”Sunt Parintele cutare”. „Unde-ti este reverenda?”, l-am intrebat si, fireste, nu i-am sarutat mana.
            -Parinte, unii sustin ca daca s-ar moderniza clerul, ar ajuta mult.
            -Cand patriarhul Dimitrios a mers in America la Seminarul „Sfanta Cruce”, au mers si cativa studenti americani evlaviosi si i-au spus:”Prea Fericite, in epoca noastra trebuie sa se modernizeze si clerul”. Iar Patriarhul a raspuns:”Cand clericii vor deveni mireni, mirenii vor deveni draci!”. Nu le-a spus bine? I-au pregatit apoi unde sa ramana, o camera foarte luxoasa, cu un pat oficial, etc. De indata ce a vazut-o a spus:”Sa stau in camera aceasta? Aduceti-mi mai bine un pat de fier! Atunci cand clericul se laicizeaza, devine impreuna-lucrator cu diavolul”.
            -Parinte, trebuie sa facem vesminte mai simple? Nu cumva vatamam pe preoti cu prea multa broderie?

            -Va vor pretui daca veti spune:”Noi facem din acestea simple. Putem face si cu mai multa broderie, dar evitam aceasta, pentru ca ne ispiteste gandul ca se sminteste lumea. Dupa aceea exploateaza lucrul acesta si cei ce nu cred. Auzim ca se vorbeste:”Noi n-avem paine sa mancam, iar preotii au o gramada de vesminte”. Daca veti face broderii simple, vor veni preotii cei seriosi sa le ia. Iar daca veti face vesminte cu multe broderii, vor veni preoti cu cugetare lumeasca sa le ia, dar vor ajunge de batjocura lumii prin multa impodobire. La acoperamintele Sfintei Mese si ale Sfintelor Vase puteti pune mai multa broderie. Si sa nu puneti cruci jos la stihare si feloane. Puneti altceva simbolic. Stau preotii asezati pe sfinti, pe cruci..... Aceasta este lipsa de evlavie!

(cu durere si dragoste pentru omul contemporan-Par. Paisie Aghioritul)

Niciun comentariu: