Cler si biserica
-Parinte, de ce nu va faceti preot?
-Scopul este sa ne mantuim. Preotia
nu este un mijloc de a se mantui omul.
-Nu v-au propus niciodata sa va
faceti preot?
-De multe ori m-au silit. Cand eram
in obste ma sileau sa iau preotia si Schima mare. Scopul este ca sa devenim
calugari pe dinauntru. Pe mine aceasta ma interesa; nu ma preocupa nimic
altceva. Ca tanar mirean traisem unele fapte dumnezeiesti si atunci cand am
mers in manastire mi-am spus:”Destul imi este sa traiesc calugareste”. Pe
aceasta am pus accentul si nu m-am preocupat niciodata sa ma fac schimonah sau
preot. Mai deunazi a venit cineva la Chilia Panaguda si a insistat mult sa
primesc preotia. A mers la Patriarhie pentru aceasta, a vorbit acolo, a venit
in Sfantul Munte.... Dar i-au spus:”Spune-i lui insusi, ca nu cumva noi sa
hotaram, iar el sa fuga”. Si acela a venit sa-mi spuna. Cand l-am auzit, am
strigat la el, dupa care mi-a spus:”Cel putin fa-te preot ca sa citesti
rugaciunile de iertare la oameni, pentru ca pe langa problemele lor iti spun si
pacatele lor. Nu-mi spuneai cate incurcaturi se fac, pentru ca oamenii spun
duhovnicilor lor sau episcopilor uneori numai jumatate din cele ce le spuneai lor,
sa le citesti dezlegarea, ca sa ia iertare si astfel sa se puna-n regula!”.
Sarmanul le spunea cu gand bun, dar aceasta nu era pentru mine.
-Adica, Parinte, daca cineva se
simte nevrednic pentru preotie, dar il propun altii, ce trebuie sa faca?
-Sa-si spuna gandul. Nimeni nu-l
poate sili nici pentru preotie, nici pentru schimnicie. Daca insa ve primi de
ascultare si cu smerenie si va pune si el putina marime de suflet si putina
dragoste, atunci pe celelalte le va completa Dumnezeu. De altfel lumea are un
criteriu infailibil de a distinge care preoti s-au facut din dragoste de
Dumnezeu, ca sa slujeasca Biserica Sa. Sunt unii care vor sa devina preoti
numai din dorinta de a fi slaviti. Acestia insa se vor chinui cand se vor afla
la vreo nevoie, pentru ca Hristos nu-i va ajuta, afara numai daca se vor smeri
si se vor pocai. Dar daca cineva vrea sa se faca preot fara sa aiba scopuri
lumesti, atunci cand se va primejdui, Hristos il va ajuta. De regula, ca sa
devii preot trebuie sa te sileasca, sa vrea ceilalti, Biserica, caci in felul
acesta te va acoperi Hristos, iar atunci cand te vei afla intr-o clipa grea, te
vor sprijini ceilalti si te va ajuta si Hristos.
Desigur, in cler sunt rari si foarte
putini cei care pornesc cu scopurile lor. Pe unii ca acestia nu-i pun la
socoteala. Cei mai multi incep cu intentie buna, dar dupa aceea incepe diavolul
treaba lui si vezi cum intra slava, cum intra patima iubirii de vrednicii si
uita de toate. Si ajung pana la punctul sa puna pe oameni sa mijloceasca pentru
alegerea lor in proiestosi, mitropoliti, etc. Desi au inceput pentru Hristos,
sfarsesc in hrisos (aur).... Adica sa aiba cruci de aur, mitre de aur,
diamante, multa felurime de podoabe, iar nu cele absolut necesare. Cum ne
inseala diavolul, daca nu luam aminte!
-Parinte, ce vrea Dumnezeu si ce vor
oamenii de la preot?
-Ceea ce vrea Dumnezeu este un lucru
foarte mare. Hai sa lasam aceasta si sa vedem ce vor oamenii de la preot. Mai
demult preotii faceau asceza, erau virtuosi, erau sfinti, iar oamenii ii aveau
la evlavie. Astazi oamenii vor doua lucruri de la preot: sa fie neiubitor de
bani si sa aiba dragoste. Atunci cand oamenii le afla pe acestea la un preot,
il considera sfant si alearga la Biserica. Dar de vreme ce alearga la Biserica,
se mantuiesc. Dupa aceea se milostiveste Dumnezeu si il mantuieste si pe preot.
In tot cazul, preotul trebuie sa aiba multa curatie.
Pe monah diavolul incearca sa-l
slabanogeasca cu tot felul de ispite ca sa-l netrebniceasca si rugaciunea lui
sa nu aiba nici o putere duhovniceasca. Monahul, ca sa aiba Harul Sfantului
Duh, trebuie sa fie un monah corect. Numai atunci va avea putere dumnezeiasca
si va ajuta foarte mult cu rugaciunea sa. In timp ce un preot, chiar daca nu
are o stare duhovniceasca buna, tot ajuta prin puterea ce i s-a dat odata cu
preotia atunci cand savarseste Tainele, citeste oamenilor, etc. Chiar daca
omoara un om, Tainele ce le savarseste lucreaza pana ce va fi caterisit. Dar
daca are si o lucrare duhonviceasca, atunci este un preot corect si ajuta si
mai mult.
Preotilor care ma intreaba cum sa-si
ajute enoriasii, precum si tuturor care au o raspundere pastoreasca, un lucru
le accentuez: sa caute sa faca lucrare duhovniceasca si cu ei insisi; sa-si
faca datoriile lor duhovnicesti cele absolut necesare si ceva mai mult, ca sa
aiba intotdeauna rezerva duhovniceasca. Lucrarea duhovniceasca in noi insine
este lucrare nezgomotasa in aproapele, pentru ca pilda vorbeste si atunci
oamenii imita binele pe care il vad si se indreapta. Daca noi nu dobandim
bogatie duhovniceasca spre a ne putea intretine din dobanzile duhonvicesti,
atunci cand vom lucra in dar pentru ceilalti vom fi cei mai nefericiti si
vrednici de mila. De aceea sa nu consideram timp pierdut lucrarea in noi
insine, fie pentru un mic interval de timp, fie pentru mai mult, fie pentru
totdeauna, in toata viata noastra, pentru ca lucrarea tainica are insusirea de
a predica tainic cuvantul lui Dumnezeu in sufletele oamenilor. Omul harismatic
al lui Dumnezeu transmite Harul dumnezeiesc si preschimba pe oamenii trupesti.
Ii elibereaza din robia patimilor si-i apropie in felul acesta de Dumnezeu si
se mantuiesc.
(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan - Parintele Paisie Aghioritul)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu