joi, 19 mai 2016

“Las toate averile mele….”

            Tarul cel Mare a murit in clipa cand a inceput sa-si scrie testamentul. Incarcat de putere lumeasca si de o uriasa avere, nu-I venea sa creada ca va muri asa curand. Pe urma, abia a putut scrie cuvintele: “Las toate averile mele….”
            Cui?

Bogatul si calatorul

            Un biet calator sarac ceru salas la casa unui bogat zgarcit.
            -Mergi de-aici – se rasti bogatul -, ca doar casa mea nu-I han la drumul mare, pentru calatori!
            -Ingaduie-ma, te rog, - raspunse saracul – sa-ti pun trei intrebari si apoi voi pleca in drumul meu! Cine a locuit aici inainte de dumneata?
            -Tata.
            -Dar inainte de dansul?
            -Bunicul.
            -Si dupa dumneata, cine va locui aici?
            -Fiul meu.
            -Precum se vede – zise saracul -, aici, in casa asta, nu sta nimeni de statornicie. Se duc unii si vin altii, niste calatori sunteti si dumneavoastra, iar casa asta e un han, in care ar trebui sa primiti si pe cei saraci.
            Cuvintele saracului strapunsera inima bogatului zgarcit. Si, din acea clipa, n-a mai respins pe saraci si s-a facut izvor de mila si milostivire pentru ei.

“Aici este raiul meu!...”

            Un scriitor si vestitor al Evangheliei, Bettex, istoriseste urmatoarele:
            “Inainte cu zece ani, am cercetat pe un vechi prieten de-al meu. L-am aflat intr-o splendida situatie materiala. Locuia intr-un palat inconjurat de o gradina, ca un adevarat paradis.
            Am incercat sa-I vorbesc despre cele sufletesti, dar prietenul meu intrerupse vobele mele si le puse punct, graind sfidator: Dragul meu prieten, mie in zadar imi graiesti astfel de lucruri. Raiul meu, iata-l, acesta este!... Acesta este raiul meu!
            Peste cinci ani, l-am cercetat din nou, dar, vai, ce schimbari grozave am aflat! Gradina era darapanata, casele ruinate…. Prietenul meu zacea bolnav de ani de zile. Un copil al lui se inecase. O fata incheiase o casatorie nefericita. Mai avea o singura fata, pe care am auzit-o astfel intelegandu-se cu tatal sau bolnav:
            Tata draga, ma duc la oras. Ce ai dori sa-ti mai aduc? Un streang! – grai tatal ei chinuit de boala.
            In decurs de cinci ani, raiul prietenului meu devenise un adevarat iad”.



(600 de istorioare religioase – preot Iosif Trifu)


Niciun comentariu: