Ajung sa judece si pe Dumnezeu
-Parinte, numai in noua generatie exista aceasta tendinta de a judeca pe
toti si pe toate sau asa a fost intotdeauna?
-Nu, mai demult nu era asa; acesta
este duhul epocii noastre. Si nu le ajunge ca judeca pe mireni, pe toti
politicienii si pe oamenii bisericii, ci ii judeca si pe sfinti. Ajung sa
judece chiar si pe Dumnezeu si spun: „Dumnezeu in problema aceasta asa trebuia
sa lucreze; n-a lucrat corect. Aceasta nu trebuia s-o faca Dumnezeu”. Auzi
cuvinte! „Bre, cpile, tu vorbesti?”. „De ce nu? Imi spun parerea”, iti raspunde
si nu intelege cata obraznicie este in cuvintele lui. Duhul lumesc a distrus
multe lucruri bune. Raul inainteaza spre o stare urata, spre blasfemie. Judeca
pe Dumnezeu si nici nu-i mustra gandul ca aceasta ar fi hula. Sunt unii cu
statura inalta care daca au si putina logica, incep sa spuna: „Acesta este de o
palma, acela merge stramb, celalalt face asa” si nu tin cont de nimeni.
Odata a venit la Coliba unul si mi-a
spus:”Dumnezeu nu trebuia sa faca aceasta asa”. „Tu, ii spun, poti tine o
pietricica in aer? Aceste stele pe care le vezi nu sunt bile ce stralucesc, ci
sunt intregi volume de materie ce se misca cu o viteza ametitoare si se mentin
fara sa se abata de la traiectorie”. „Aceasta, dupa parerea mea, nu trebuia sa
se faca asa”, spune din nou. Auzi vorba! Dar noi vom judeca pe Dumnezeu? A
intrat logica si a plecat increderea in Dumnezeu. Iar daca-i spui ceva, iti
raspunde: „Iarta-ma, dar mi-am spus parerea! Nu pot sa-mi spun parerea?’. Cate
mai aude Dumnezeu de la noi! Bine ca nu ne ia la bani marunti.
In Vechiul Testament se arata ca
Dumnezeu a spus israelitilor: „Alungati pe hananei cu desavarsire din tara”.
Fiindca a spus-o Dumnezeu, stia El de ce. Dar ei au spus:”Aceasta nu este o
fapta iubitoare de oameni. Sa-i lasam, sa nu-i nimicim”. Dar dupa accea au fost
atrasi la imoralitate, la idolatrie si isi jertfeau copiii idolilor, precum
spune in psalm. Dumnezeu stie de ce face un anumit lucru. Dar unii spun cu
obraznicie:”De ce sa faca Dumnezeu iadul?”. Incepe judecata, iar apoi acel om
nu mai are stare duhovniceasca. Nu-i ramane catusi de putin Har dumnezeiesc ca
sa inteleaga mai profund, adica sa inteleaga pentru care pricina Dumnezeu a
facut un anumit lucru. „De ce?” inseamna judecata, mandrie, egoism.
-Parinte, unii copii intreaba:”De ce
a trebuit sa Se rastigneasca Hristos?”. „Dumnezeu nu putea sa mantuiasca lumea
in alt mod?”.
-A mantuit-o in modul acesta si
oamenii tot nu sunt miscati. Ce ar fi fost daca ar fi mantuit-o in alt mod?
Sunt unii care spun:”Dumnezeu n-a patit nimic. Fiul S-a rastignit”. Dupa mine,
un tata ar fi preferat sa se jertfeasca el insusi, decat sa-si jertfeasca fiul.
Mai dureros este pentru un tata sa i se jertfeasca fiul, decat el insusi. De
vreme ce nu inteleg ce inseamna dragoste, ce sa le mai spui?
Un altul mi-a spus:” Adam a avut doi
copii, pe Abel si pe Cain. Dar de unde s-a aflat femeie pentru Cain?”. Sa
citeasca Vechiul Testament si va vedea ca Adam a nascut fii si fiice dupa Sit.
Cain fugise in munti dupa uciderea fratelui sau si nu stia ca femeia pe care a
luat-o era sora lui. Dumnezeu a iconomisit asa ca sa existe oameni de o rasa,
sa nu existe rautate si ucidere, ci sa spuna:”Suntem din aceeasi parinti, din
Adam si Eva”, ca sa se infraneze rautatea omeneasca. Cu toate acestea, vezi
cata rautate exista astazi!
Ce patesc unii ca acestia care vin
la Coliba! Le spun:”Ma doare capul si nu am aspirina”. Dupa aceea mai pleaca si
suparati. Nu inteleg de ce le spun ca ma doare capul, ci spun:”Am facut atata
osteneala, iar el ne spune ca il doare capul!” Altii ma intreaba:”Sa-ti aducem
o aspirina!?’.
(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – parintele Paisie Aghioritul).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu