Din casuta noastra

Generatia nepasarii

            -Ce este ceea ce se aude?

            -Un avion, Parinte!

            -Inchide fereastra ca sa nu intre inauntru! Asa cum a innebunit lumea, incet-incet se poate intampla si aceasta!....Le-au distrus pe toate: familia, invatamantul, serviciile…..Nu-I intereseaza nimic! Nu au nimic inlauntrul lor….

            -Parinte, dar cine este vinovat ca am ajuns in aceasta stare?

            -Vorbesc in general, adica vreau sa spun pana unde a ajuns nepasarea. Mergi la o scoala si vei vedea. Daca, de pilda, ferestrele sunt trantite de vant, nu stiu de se va afla vreun copil sa le inchida ca sa nu se sparga. Unii casca gura la ele, altii se uita cum se trantesc, altii trec pe-acolo ca si cum nu s-ar intampla nimic. Nepasare! Mi-a spsu un ofiter care era responsabil cu depozitele:”Ma chinui sa aflu un soldat serios sa-l pun de paza la depozitul de carburanti ca sa nu dea foc altii sau el insusi sa nu arunce vreo tigara din neatentie”.

            Exista un duh caldicel, deloc barbatesc. Ne-am stricat cu desavarsire! Cum ne mai rabda Dumnezeu! Odinioara bunacuviinta exista! Ce marime de suflet! In razboiul din ’40, la granita, italieniiaveau din cand in cand legaturi cu granicerii greci si mai faceau cate o vizita la pichetul grecesc. Si sa vedeti cata marime de suflet aveau grecii! Odata, cand au mers italienii la pichetul grecesc, grecii au pus sa le faca o cafea. Atunci un ofiter grec scoate un teanc de bani, de 50, de 100 – atunciacesti bani aveau valoare – si-l arunca in foc ca pe surcele, ca sa le arate italienilor ca statul grec este bogat! Italienii au ramas cu gura cascata. Vedeti ce jertfa!

            Astazi a intrat si la noi duhul pe care il intalnesti in statele comuniste. In Rusia, cu toate ca anul acesta (1990) a fost recolta, stiti ce foamete vor avea? N-au secerat graul la timpul lui, ci au mers toamna ca sa-l secere. Sa secere toamna? Daca nu-i al lor, cum sa-i doara de el si sa mearga sa-l secere? Viata lor este o corvoada. Nu au ravna sa creeze ceva, pentru ca atatia ani nu au creat nimic. Cu acest duh rebel, care a intrat, cu aceasta nepasare, s-a terminat, s-a inecat tot statul. Ploua si graul e intins pe camp? Nu-l intereseaza. A venit ceasul de plecare? Pleaca. Graul se umezeste. A doua zi vor merge la vremea randuita sa adune ce a ramas. Edar cand graul este al tau si il ai intins pe arie, daca ploua, il lasi sa se piarda? Nu vei dormi pana ce nu-l vei aduna. Si simti bucurie, veselie din osteneala.

            Nepasarea fata de Dumnezeu aduce si nepasarea fata de toate celelalte, aduce descompunerea. Credinta in Dumnezeu este mare lucruomul care il adora pe Dumnezeu, dupa aceea isi iubeste si parintii sai, si casa sa, si rudele sale, si serviciul sau, si satul sau, si judetul sau, si statul sau, si patria sa. Unul care nu-L iubeste nici pe Dumnezeu, nici familia sa, care nu iubeste nimic, fireste ca nu isi va iubi nici patria sa, deoarece patria este o familie mare. Vreau sa spun ca toate de acolo incep. Omul nu crede in Dumnezeu si dupa aceea nu tine seama nici de parinti, nici de familie, nici de sat, nici de patrie. Si acestea sunt cele care sunt pe cale sa le distruga acum, si in acest scop creeaza o situatie de razvratire. Un politist mi-a scris:”N-am putu veni, deoarece am avut mult de lucru. Am ramas doar doi in zona, in timp ce trebuia sa fim opt”. Auzi lucruri? In loc ca cam sa mai adauge altii doi, lasa numai doi!.

            Din fericire exista si exceptii. Odata a venit un tata si mi-a spus:”Fa rugaciune pentru Anghel, pentru ca il vor omori”. Pe fiul sau il stiam de mic copil. Atunci isi facea serviciul militar. “De ce?”, il; intreb. “Ce s-a intamplat?”. “Odata s-a dus si i-a aflat pe ceilalti jucand carti, pe cand se aflau in timpul programului de serviciu. Le-a facut observatie, dar nu l-au ascultat. Apoi le-a facut raport si unul dintre aceia l-a amenintat ca il va omori”. “Asculta”, ii spun tatalui, “de omorat nu-l vor omori. Eu voi face rugaciune ca sa nu-l bage si pe Anghel in tribunalul militar pentru ca n-a jucat si el carti…”.

            Am aflat si altceva si am zis:”Slava Domnului ca mai exista greci pe care ii doare de patria lor”. Un pilot, deoarece avioanele turcesti au violat granita, a incercat sa treaca putin granita si sa faca o fotografie ca sa demonstreze ca aceia  au violat granita. “Nu fa aceasta!”, ii striga celalalt prin emitator, dar acela insista, incerca… Turcul avea insa un avion mai mare, care zbura mai iute, si l-a silit sa zboare tot mai jos, pana ce grecul, sarmanul, s-a inecat in mare. Si sunt altii care fac numai plimbari cu avionul. Cata diferenta este!

            Pentru ca sa intre cineva in noima lucrurilor este nevoie sa simta binele ca necesitate, altfel este un lucru fara valoare. Hai acum sa pui pe cineva sa mearga sa se razboiasca. Va cauta sa fuga printr-o parte, sa se salveze printr-alta. Dar cand va intelege ce rau va face vrajmasul, dupa aceea se va duce de bunavoie.

(Trezire duhovniceasca – parintele Paisie Aghioritul).