Din casuta noastra

Aranjamente ale puterilor intunericului

            Saramnii copii se distrug astazi cu diferite teorii. De aceea sunt rascoliti si ametitit. Una vor sa faca ei, altceva le iese. Vor sa mearga intr-o parte, dar curentul epocii ii duce in alta parte. Mare propaganda se face de catre puterile intunericului, care dirijeaza pe copiii a caror minte nu merge prea bine. In scoli unii profesori spun: “Ca sa aveti initiativa, trebuie sa nu respectati parintii si sa nu va supuneti lor”. Dar in felul acesta ii netrebnicesc. Dupa aceea copiii nu mai asculta nici de parinti, nici de profesori. Si sunt indreptatiti, pentru ca ei cred ca asa trebuie sa faca. Sunt sustinuti si de stat, care le tine isonul. Apoi sunt exploatati de ceilalti, carora nu le pasa nici de patrie, nici de familie, nici de nimic, ci cauta sa-si realizeze planurile lor. Ei, aceasta a facut mult rau tineretului de astazi, un rau foarte mare. Atat de mare, incat copiii ajung sa aiba ca incepator al lor pe diavolul cu coarne. Satanolatria s-a intins foarte mult. In unele centre auzi toata noaptea cantand: “satano, te ador! Nu vrem pe Hristos! Tu ne dai de toate!”. Infircosator! Ce va da si ce va ia, copii nenorociti?

            Copii mici, salbatici, cu cafele si tigari… Unde mai gasesti o privire luminata ori Harul lui Dumnezeu pe fetele lor? Avea dreptate un arhitect cand a spus unui grup de copii pe care o-a adus in Sfantul Munte: “Ochii vostri sunt ca cei ai pestelui stricat”. Venise in Sfantul Munte cu vreo 10 tineri, de la 18 pana la 25 de ani. Deoarece acesta facuse o cotitura duhovniceasca buna, ii parea rau de copiii ce traiau o viata stricata. A reusit sa-I convinga pe unii si, luandu-le bilete, i-a adus in Sfantul Munte. Eu plecasem de la Coliba, dar ne-am intalnit pe drum. “Acum plec, le-am spus, dar sa stam putin aici”, si ne-am asezat intr-un loc. In clipa aceea veneau si cativa baieti de la Athoniada. “Stati si voi putin aici”, le spun. Si s-au asezat si aceia. Dupa aceea arhitectul spune grupului sau: “Ati observat ceva?”. Aceia au ramas mirati. “Ia aruncati cate o privire unul altuia in fata si dupa aceea priviti-I si pe ceilalti copii! Ia vedeti ochii lor cum stralucesc, iar ochii vostri sunt ca ochii pestelui stricat!”. Intr-adevar, atunci am observat si eu ca asa era; ochii pestilor stricati. Tulburi, schimbati…. In timp ce ochii celorlalti copii straluceau, deoarece la Athoniada ei fac metanii, fac pravila. Omul se oglindeste in ochi. De aceea si Hristos a spus: Luminatorul trupului este ochiul. Cati copii mici nu vina in Sfantul Munte sau merg in alte manastiri si se fac monahi, desi – cum sa spun? – nu au bomboane in manastiri. Au insa o bucurie care radiaza pe chipul lor. Pe cand in lume au tot ce vor, dar traiesc o viata de iad, sunt chinuiti.

            Ne-au venit diferite curente de peste tot. din partile rasaritene hinduismul si alte religii misterioase, din nord comunismul, de la Apus o gramada de teorii, din sud, de la africani, vrajitorii si atatea lucruri “canceroase”. Un copil lovit de astfel de curente a venit intr-o zi la Coliba. Am inteles ca rugaciunile mamei il adusesera. Dupa ce am vorbit destul, i-am spus: “Cauta, fiule, sa afli un duhovnic care sa te spovedeasca si sa te insemneze cu Sfantul Mir, ca sa fii ajutat acum, la inceput. Trebuie sa fii miruit, pentru ca te-ai lepadat de Hristos”. Plangea sarmanu;. “Parinte, fa rugaciune, imi spune, pentru ca nu pot alunga cele ce ma chinuie. Mi-au spalat creierul. Imi dau seama ca rugaciunile maicii mele m-au adus aici.”. Cat de mult ajuta rugaciunile mamei! Cand ii infasoara aceste curente, ii netrebnicesc si dupa aceea ii cuprind frica, nelinistea si cad prada drogurilor, etc. dintr-o prapastie in alta! Dumnezeu sa ajute!

            -Parinte, este bine sa li se spuna ca aceste lucruri sunt satanice?

            -Cum sa nu fie bine? Dar lucrul acesta trebuie facut cu discernamant.

            -Cum vor putea acesti tineri sa cunoasca pe Hristos?

            -Cum sa-L cunoasca pe Hristos daca, inainte de a cunoaste Ortodoxia, merg in India la gurusi, stau doi-trei ani, se ametesc cu vrajitoriile, invata acolo ca in ortodoxie exista misticism, apoi vin aici si cer sa vada lumini, sa traiasca stari inalte, etc. si daca-I intrebi: “De cata vreme nu te-ai impartasit?”, iti raspund: “Nu-mi aduc aminte daca mama m-a impartasit cand eram mic”. “Te-ai marturisit vreodata?”. “Nu ma preocupa acest subiect”. Ei, ce fel de pricopseala vor face acesti copii? Nu stiu nimic despre Ortodoxie.

            -Parinte, dar cum vor putea fi ajutati?

            -De vreme ce numesc Biserica “despotica”, cum sa fie ajutati unii ca acestia? Ti-ai dat seama cat de bine de putem intelege! Insa tinerii care au intentie buna pot fi ajutati sa se apropie de Biserica.

(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – parintele Paisie Aghioritul).