Din casuta noastra

Logica in viata duhovniceasca

            -Parinte, ce loc are logica in viata duhovniceasca?

            -Care logica? Cea lumeasca? Aceasta logica nu are nici un loc in viata duhovniceasca. Intra prin fereastra ingerii, Sfintii, ii vezi, vorbesti cu ei, pleaca... Daca incerci sa le explici pe acestea cu logica, nu reusesti nimic. In epoca noastra, in care s-au inmultit cunostintele, increderea numai in ratiune a zguduit, din nefericire, credinta din temelii si a umplut sufletele de semne de intrebare si de indoieli. De aceea suntem lipsiti de minuni, pentru ca minunea se traieste si nu se explica prin logica. Dimpotriva, credinta in Dumnezeu atrage puterea dumnezeiasca si toate concluziile omenesti le intoarce anapoda. Face minuni, invie morti si lasa stiinta cu gura cascata. Toate lucrurile vietii duhovnicesti sunt vazute anapoda la exterior. Daca omul nu va intoarce invers cugetarea lui lumeasca, astfel incat sa devina om duhovnicesc, este cu neputinta sa cunoasca tainele lui Dumnezeu, care ni se par ciudate. Cel care crede ca va putea cunoaste tainele lui Dumnezeu cu teoria exterioara, stiintifica, seamana cu neghibul care vrea sa vada Raiul cu telescopul.

            Logica face mult rau atunci cand omul vrea sa cerceteze cu ea cele dumnezeiesti, tainele si minunile. Catolicii – cu ratiunea lor -  au ajuns sa examineze chimic Sfanta Impartasanie, ca sa vada daca intr-adevar este Trupul si Sangele lui Hristos. Sfintii insa, cu credinta ce-o aveau, vedeau adesea Carne si Sange in lingurita. Peste putin vor ajunge sa treaca si pe Sfinti prin raze ca sa le depisteze sfintenia lor. Au aruncat pe Duhul Sfant, si-au pus logica lor, iar acum se ocupa cu magia alba. Unui catolic care avea intentie buna – plangea sarmanul – i-am spus:”Una din principalele diferente pe care le avem este si aceasta: voi puneti creierul, noi credinta. Voi ati dezvoltat rationalismul si, in general, elementul uman. Cu logia voastra limitati puterea dumnezeiasca, pentru ca aruncati la margine Harul dumnezeiesc. Voi aruncati conservant in agheasma ca sa nu se strice. Noi aruncam agheasma peste cele stricate si se fac bune. Noi credem in Harul care sfinteste, iar agheasma tine si doua sute si cinci sute de ani si nu se strica nicioadata.”

            -Adica intra in lucrare logica, cuvantul rational, inainte de a lucra Dumnezeu?

            -nu cumva intra mandria si nu logica? In esenta, aceasta logica este un cuvant stricat, iar nu rational. Mandria este logica stricata. Logica ce are egoism are si pe diavolulm cuibarit in ea. Atunci cand aceasta logica ingtra in lucrarile noastre, dam drepturi diavolului.

            -Gheronda, dar atunci cand un om duhovnicesc are de infruntat o ispita, nici atunci nu trebuie sa foloseasca deloc logica?

            -Atunci sa faca tot ce poate omeneste, iar ce nu poate, sa lase lui Dumnezeu. Sunt unii care incearca sa le prinda pe toate numai cu mintea. Ca aceia care vor sa faca rugaciunea mintii cu creierul. Isi strang capul ca sa se concentreze, dar apoi ii doare capul. Daca eu as incerca sa rezolv in felul acesta toate subiectele ce le am de rezolvat in fiecare zi, crezi ca s putea face ceva? Dar fac omeneste tot ceea ce pot, iar celelalte le las in seama luji Dumnezeu. „Dumnezeu va arata, le spun, va lumina ceea ce trebuie sa se faca”. Multi spun:”Si cum se va rezolva treaba aceasta, ce se va intampla cu lucrul acela sau cu celalalt?” si ii doare capul din nimic. Cand cineva incearca sa-si rezolve lucrurile numai cu logica, atunci ameteste. Trebuie sa p;una pe Dumnezeu inainte, pentru ca dupa aceea se va chinui, isi va obosi mintea si se va simti rau sufleteste.

            -Parinte, ati spus ca nu ajungeti niciodata la incordare nervoasa. Cum se face aceasta?

            -Da, nu ajung, pentru ca lucrurile nu le infrunt cu mintea. Pe mine, daca ma doare capul, ma doare fie din pricina racelii, fie din pricina tensiunii scazute. Si am atatea de rezolvat. In fiecare zi am pe cei ce vin cu problemele lor, cu durerea lor. Ma gandesc apoi si la cei ce au de trecut pe la mine cu diferite greutati, la bolnavi, etc. Iar daca cineva se face bine, nu-mi spune ca s-a facut bine, ca sa ma bucur si eu putin, si astfel continui sa ma rog pentru el.

            Parinte, cum poate un monah sa-si puna in randuiala gandul sau, ca sa nu se osteneasca doar cu logica?

            -Sa il puna in randuiala cu ratiunea cea duhovniceasca, iar nu cu logia lumeasca. Sa roteasca butonul la frecventa duhovniceasca. Sa gandeasca duhovniceste si atunci aranjarea va fi duhovniceasca. Chiar si la un mirean care este om duhonvicesc, logica lumeasca nu are ce cauta. Logica lumeasca este buna pentru un om care nu crede.

            -Gheronda, cum intelegeti aranjarea duhovniceasca?

            -Aranjarea duhovniceasca este sa te bucuri de cele potrivnice celor de care se bucura mirenii. Sa te bucuri, de pilda, atunci cand nu te baga nimeni in seama. Numai cu cele potrivnice celor urmarite de mireni ne vom putea misca in spatii duhovnicesti. Vrei bani? Da si portofelul. Vrei tron? Stai pe scaunel.

            -Noi, Parinte, cat la suta logica avem?

            -Voi aveti nevoie de putina „nebunie”. Si ma rog ca aceasta sa fie pentru dragostea lui Hristos, care este o nebunie dumnezeiasca, caci altfel mai bine este pentru cei ce merg la Lembeti (spital psihiatric din Tesalonic), decat pentru crestinii stapaniti de rationalism, adica de logica cea plina de mandrie.

(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – parintele Paisie Aghioritul).