A SASEA ZI DE CONCEDIU – LA SCHITURILE DE PE
GIUMALAU
Duminica 6 septembrie, dupa Slujba
Sfintei Liturghii si servirea pranzului, pe o vreme de toamna tarzie, cu vant
si ploaie, am pornit prin pasul Mestecanis, spre varful muntelui Giumalau, unde
am vizitat manastirea Mestecanis si Schitul Inaltarea Sfintei Cruci.
Pentru a ajunge la cele doua
locasuri de cult, din soseaua ce strabate pasul Mestecanis se circula pe un
drum forestier care, pe o distanta de 3-4 km urca prin padure, pana sus in
varful muntelui, oferind privirii peisaje de vis. Desi ploua incetisor, nu
ne-am putut abtine sa nu ne oprim si sa ne bucuram cateva minute de linistea
muntelui, tulburata doar de fosnetul copacilor.
pasul Mestecanis
pasul Mestecanis
Manastirea Mestecanis a fost prima
manastire intalnita in cale. Odata ajunsi, calugarii de acolo au fost anuntati
de venirea noastra de cainii ce stateau de straja la poarta manastirii.
Am vizitat biserica micutei manastiri,
ne-am inchinat la Sfintele icoane, dupa care sotul meu a iesit in curte si a
stat de vorba cu unul dintre calugari. Eu am ramas in biserica pentru a scrie
un pomelnic. Nu-mi venea sa plec din mica bisericuta, unde nu se auzea decat
ticaitul unui vechi ceas de perete. Am avut senzatia ca timpul s-a oprit in
loc.
Plecand de la aceasta manastire, binecuvantati de parinte, am urcat si mai
sus pe munte, in adancul padurii, pentru o distanta de aproximativ un
kilometru, ajungand astfel la schitul Inaltarea Domnului.
Aici, in curtea manastirii, am intalnit un adevarat complex monahal aflat
in constructie. Pentru ca parintii erau ocupati, ne-a deschis biserica un baiat
tanar ce facea voluntariat acolo, ajutand la lucrarile de constructie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu