Sa dobandim linistea launtrica
Scopul este ca omul sa le valorifice
pe toate pentru nevointa. Sa incerce sa dobandeasca linistea launtrica. Sa
valorifice zgomotul punandu-si in minte gandul cel de-a dreapta. Totul este
infruntarea cea buna. Pe toate sa le infrunte cu ganduri bune. Daca reuseste sa
castige linistea launtrica in mijlocul zgomotului, a dobandit un lucru de mare
pret. Daca nu reuseste sa dobandeasca linistea in neliniste, nici in liniste nu
se va linisti. Cand vine in om linistea launtrica, toate cele dinlauntrul lui
se linistesc si nu-l mai deranjeaza nimic. Daca vrea linistea exterioara ca sa
se linisteasca launtric, atunci ziua, cand se va afla in liniste, va lua o
trestie si va alunga greierii, iar noaptea va alunga sacalii, ca sa nu-l deranjeze.
Adica va alunga cele pe care le va aduna diavolul. Ce credeti? Care este treaba
lui? Diavolul pe toate le intoarce anapoda, pana ce ne intoarce si pe noi pe
dos.
La un schit, doi batranei au luat un
magarus care avea un clopotel. Un tanar cu tendinte isihaste se plangea de
clopotelul animalului si a adunat toate canoanele pentru a dovedi ca nu este
ingaduit a se tine un magar in schit. Ceilalti parinti spuneau ca pe ei nu-i
deranjeaza. Atunci eu i-am spus: „Nu ne este, oare, de ajuns faptul ca nu ne
impovareaza pe noi grija de batranei, si ca se slujesc de magar? Daca n-ar avea
clopotel si l-ar pierde, ar trebui sa mergem noi sa-l cautam. Ne mai si plangem
inca?!”. Asadar, daca nu avem ganduri bune si daca nu le vom valorifica
duhovniceste pe toate, nu vom spori nici daca vom umbla printre sfinti. Ma aflu
in armata? Sa valorific trompeta considerand-o clopot, iar arma sa-mi aduca
aminte de armele duhovnicesti impotriva diavolului. Daca nu vom valorifica
toate duhovniceste, chiar si clopotul ne va deranja. Fie le vom valorifica noi,
fie le va exploata diavolul. Cel nelinistit, chiar si in pustie va duce starea
lui de neliniste. Mai intai de toate sufletul va trebui sa dobandeasca linistea
launtrica in nelinistea exterioara pentru a se putea linisti in linistea
pustiei.
(Cu durere si
dragoste pentru omul contemporan – parintele Paisie Aghioritul)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu