miercuri, 8 iulie 2015


Totul se poate repara in afara de moarte!

 

            Nu conteaza ce ai pierdut in viata, ci ce ti-a ramas. Multumeste lui Dumnezeu, bucura-te si mergi mai departe! Daca ai cazut de pe cal si nu te-ai ridicat atunci, sa nu ramai la podea! Orice s-ar intampla, sus inapoi, sus pe cal! Desigur ca e rau, fireste ca e greu, sigur ca e alta situatia si nu o sa fie niciodata ca inainte.... Priviri ascutite, grimase, susoteli pe la colturi, multe interjectii si puncte de suspensie.... iti asumi, iti faci inventarul si mergi mai departe cu ce stii ca ti-a ramas, indiferent ca e doar o firimitura de bine. Cine nu a gresit niciodata cu nimic?! O data ce am murit, s-a incheiat lucrarea. Pana atunci, orice se poate reface. Organismele noastre, creierele noastre, natura, toate au capacitatea de a se restructura. Ce ai pierdut acum, aici, vei primi-gasi in alta parte, numai sa ai puterea si mintea sa vezi si sa gasesti noi poteci...

            Viata nu e doar o simpla autostrada dreapta pe care sa o poti parcurge cu o viteza foarte mare, sa nu iti dai seama cand ai finalizat-o si ai ajuns la Destinatie. Viata inseamna si drumuri accidentate, gropi, curbe, suisuri si coborasuri, popasuri, intersectii, sensuri giratorii, sens unic, semafor, etc. Viata e un drum parcurs pe indelete, chiar daca unii il termina brusc, alergati fiind de zbuciumul colosal al lumii acesteia. Viata inseamna sa mergi pe partea dreapta a drumului, sa fii optimist, pozitiv, sa vezi binele din orice rau, lumina din intuneric.

            Sa incercam o clipa sa mai si iesim din cea mai grea lupta; lupta cu noi insine. Avem o placere bolnava in a condamna, in a uri, a critica, a arata cu degetul, a ne indreptati-justifica. Uitam sa ne punem in pielea celui de langa noi. Nu mai avem vreme de pretuit. Probleme sunt peste tot in lumea aceasta, de noi depinde cum ne raportam la ele, cum relationam, limbajul comun. Acolo unde sunt probleme, sunt si oportunitati, dar mai ales, lectii de viata. In momentele cruciale ale vietii omul se descopera, se maturizeaza, creste, ceas cu ceas, pas cu pas. Operatiile pe suflet deschis le simtim, deoarece nu au anestezie, fiind clipe de intalnire cu Dumnezeu.

            Nu mai e timp sa traim povestea altora, sa ne framantam pentru ipotetice treburi din viitor, pentru greselile celor din jur sau sa ramanem pironiti intr-un trecut pe care nu-l mai putem schimba. Nu isi au rost noptile transformate in zi atunci cand toate culorile  se transforma parca in gri. Pietrele vietii le mai dam jos, obstacolele le mai ocolim, ne mai odihnim, ne mai stergem fruntea, mai tragem aer in piept, facem o cruce mare si mergem mai departe. Toate trec si intr-un final, oricum ar fi, va fi bine!

            Greutatile, necazurile, suferintele ne modeleaza caracterul in viata. Atunci cand durerea iti curge prin vene, inveti Adevarul vietii. Orice faptura are o stralucire interioara, data de Doamne, oameni, intamplari, locuri, carti, etc. Vibratiile de orice fel pe care le traim in lume ne invata ca nu exista „nu se poate”. Iertand, binecuvantand, iubind, orice se poate! Nu avem suficienta credinta, speranta, vise, libertate interioara si fireste ca suferim. Natural, autentic, firesc, cu un suspin al firii, fiecare om a ars pe pamant pacatul macar cu o lacrima, invatand ca totul se poate repara, totul! Mai ales dupa ce gusti din bucuria de a ierta si a fi iertat!

 

            (Putine cuvinte, multa iubire – Ieromonah Hrisostom Filipescu)

 

Niciun comentariu: