marți, 7 iulie 2015


Inlesnirile cele multe il netrebnicesc pe om

 

            Astazi lumea cauta la frumusete, dar in felul acesta este inselata de ea. Pe europeni ii ajuta asta. Neancetat fac cu surubelnitele lucruri frumoase si noi, chipurile mai practice, ca oamenii sa nu-si mai miste mainile lor. Mai demult oamenii se intareau trupeste cu mijloacele pe care le foloseau in lucrul lor. Astazi, datorita mijloacelor pe care le folosesc, oamenii trebuie sa faca apoi fizioterapie, masaj. Acum medicii se exerseaza in masaj. Vezi astazi tamplari cu niste burti! Unde ai fi gasit mai demult un tamplar cu burta? Oare cu rindeaua ce-o manuiau le mai ramaneau burti?

            Multele inlesniri, atunci cand intrec limitele, il netrebnicesc si il fac trandav pe om. Desi ar putea muta ceva cu mana, isi spune:”Nu, mai bine sa apas pe buton si sa se mute singur!”. Cand se obisnuieste cineva cu comoditatea, dupa aceea vrea sa le faca pe toate usoare. Astazi, oamenii vor sa lucreze putin si sa ia bani multi. Daca s-ar putea sa nu lucreze deloc, ar fi si mai bine. Duhul acesta a patruns si in viata duhovniceasca. Vrem sa ne sfintim fara osteneala.

            Cei mai multi dintre cei care au sanatatea sensibila sunt asa din pricina traiului bun. Daca va veni un razboi, cum vor rezista oamenii, fiind invatati cu traiul bun? Odinioara, cel putin, lumea era obisnuita cu viata aspra, chiar si copiii, si rezistau. Astazi vor vitamine B,C, D si .....Mercedes, ca sa traiasca. Vezi, chiar si unui copil atrofiat i s-ar intari bratele daca ar lucra. Multi parinti vin si-mi spun:”Fiul nostru e paralitic.”, in timp ce in realitate are o slabiciune la picioare. Aceia il hranesc si el sta; il hranesc, si el sta. Cu cat sta mai mult, cu atat picioarele i se atrofiaza, iar apoi va sfarsi in carucior. „Fa rugaciune”, imi spun, „copilul meu este paralitic”. Dar cine e mai paralitic: parintii sau copilul? Le spun sa le dea copiilor alimente care nu ingrasa, sa-i puna sa mearga putin. Incetul cu incetul, greutatea scade si copiii se misca din ce in ce mai normal, pana ce ajung sa joace si fotbal. Dumnezeu va ajuta numai copiii intr-adevar paralitici, care nu pot fi ajutati omeneste. In Konita, un copil foarte anapoda fusese lovit de o bomba. Piciorul i se stransese si nu-l putea intinde. Fiindca nu putea sta linistit din pricina vioiciunii sale, il tot misca mereu si astfel i s-au intins nervii si s-a facut bine. A mers si in rascoala lui Zerva.

            Si eu, atunci cand mi-a amortit piciorul din pricina sciaticii, ziceam:”Doamne Iisuse Hristoase.....” mergand, si apoi s-a intarit. Miscarea de cele mai multe ori ajuta . daca ma imbolnavesc doua-trei zile  si nu ma pot misca, spun: „Dumnezeul meu, ajuta-ma putin, numai sa ma scol, sa ma misc, si dupa aceea ma descurc! Voi merge sa tai lemne”. Pentru ca de voi sta intins, este mai rau. De aceea, de indata ce prind putin curaj, chiar si racit sa fiu, ma silesc pe sine-mi si ma duc sa tai lemne. Ma imbrac bine, transpir si raceala se duce. Stiu ca stand intins e mai odihnitor, dar ma silesc si ma scol, si astfel dispar toate. Iata, vad ca atunci cand am lume si stau pe buturuga, amortesc. As putea pune vreun tapet dedesubt, dar unde sa afli dupa aceea pentru toti? De aceea, dupa ce pleaca toti, fac noaptea o ora de „Doamne Iisuse...” mergand, fiindca am probleme din pricina circulatiei sangelui. In felul acesta imi pun si picioarele putin in miscare. Daca m-as lasa pe mine asa, ar trebui sa ma slujeasca cineva. Acum insa eu slujesc lumea. Ati inteles? De aceea omul sa nu se bucure de odihna, pentru ca ea nu ajuta.

            -Parinte, comoditatea totdeauna vatama?

            -Asculta, in unele situatii este nevoie de ea. Sa spunem, de pilda, ca te doare ceva. Atunci sa nu stai pe scandura goala, ci pune ceva moale pe ea. Dar cauta sa nu fie din catifea, ci dintr-o stofa simpla. Dar daca ai marime de suflet, sa nu o pui nici pe aceasta.

            -Parinte, se spune despre cei batrani ca sunt „tari ca piatra”.

            -Da. Acolo, langa coliba mea, locuieste un monah cipriot, Iosif din Karpasia. Are 106 ani si inca se slujeste singur. Unde mai afli in lume asa ceva? Unii pensionari nici nu pot merge. Le slabesc picioarele, se ingrasa din pricina statului pe scaun si astfel se netrebnicesc. In timp ce daca ar face ceva, s-ar ajuta mult pe ei insisi. Pe batranul Iosif l-au luat la manastirea Vatopedi. L-au spalat, l-au primenit, l-au ingrijit, dar acela le-a spus: „De indata ce am venit aici, m-am si imbolnavit. Sa ma duceti la coliba mea ca sa mor acolo”. Si astfel au fost nevoiti sa-l duca inapoi. Intr-o zi am mers sa-l vad. „Ce faci?”, il intreb. „Am aflat ca ai fost la manastire”. „Da, am mers”, mi-a raspuns el. „M-au luat cu masina, m-au dus la manastire, m-au spalat, m-au curatat, m-au ingrijit, dar m-am imbolnavit. Sa ma duceti inapoi, le-am spus. Indata ce am ajuns aici, m-am facut bine”. Ne vede, insa impleteste metanii. Odata, cand i-am trimis niste fidea, a spus:”Ce, oare m-a crezut bolnav de tuberculoza Batranul Paisie de mi-a trimis fidea?”. Mananca fasole, bob, naut. Este foarte sanatos. Ca un voinic. Merge in doua bastoane si se duce de aduna verdeturi. Seamana arpagic, aduce apa sa-si spele hainele, capul....apoi isi citeste pravila, Psalitrea, isi face canonul, Doamne Iisuse.... Sa vedeti, si-a adus doi mesteri sa-i faca acoperisul si voia sa urce cu bastoanele pe scara sa vada ce fac. „Coboara!”, ii spun aceia. „Nu, ma sui sa vad cum lucrati!”. Se chinuieste mult, dar stiti ce bucurie simte? I se intraripeaza inima. Parintii ii iau hainele pe ascuns si i le spala. Odata l-am intrebat:”Ei, ce faci cu hainele?”. „De multe ori mi le iau; mi le iau pe ascuns. Le spal si eu. Pun pe ele clineala (de la detergentul KLIN), le las cateva zile in vana si se curata singure”. Vezi ce incredere in Dumnezeu avea? Iar altii, desi le au pe toate, sunt cuprinsi de neliniste, etc. Acesta s-a imbolnavit atunci cand l-au ingrijit si s-a facut bine cand l-au lasat in pace.

            Traiul bun nu ajuta. Comoditatea nu este pentru monah. In pustie ea este nepotrivita. Chiar de esti rasfatat, trebuie sa te obisnuiesti cu greul daca esti sanatos. Altminteri nu esti monah.

(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – parintele Paisie Aghioritul)

 

Niciun comentariu: