marți, 21 iulie 2015


Copiii, ingeri pe pamant!

 

            Copiii, cand sunt mici, vor sa devina adulti ca sa aiba drepturi depline. Adultii vor sa fie mai in varsta pentru a fi respectati ca si oameni intelepti, iar batranii vor sa mai redevina copii sau macar adolescenti pentru a retrai cu mintea de la apusul vietii. Niciodata omul nu a fost multumit cu starea sa si nu s-a bucurat deplin de varsta aducatoare de daruri specifice si de clipa unica a fiecarei zile. Toate experientele adunate, placute sau mai putin placute, sunt lectii de viata, sunt “examene luate sau picate”, sunt intalniri sau despartiri de Dumnezeu.

            Copilaria am vrea sa dureze o vesnicie. Atunci povestile prind viata si simtim ca zburam. Toata lumea, toate visurile, toate razele sunt ale noastre. Prichindeii nu stiu de rautati, au acea candoare, curatie si lumina pe care noi, adultii, am pierdut-o pe Cale. Cu suflete de plus, ei sunt prezente ingeresti pe pamant. Daca vrei sa vezi Raiul pe pamant, priveste in ochii unui copil! Cand copiii se cearta, isi spun: “ Te urasc, nu ma mai joc cu tine niciodata!” si incep sa se joace separat. Dar dupa cateva minute, se joaca din nou si isi impart jucariile. De ce? Pentru ca la varsta aceea, fericirea este mult mai importanta decat mandria! Ce pacat ca intre timp noi am crescut….!

            Cand esti ingeras mic si crezi ca totul e posibil, ca Luna chiar se uita la tine si stelele iti zambesc si le pui nume, parca lumea e mai buna, mai frumoasa, mai plina de viata. In timpul cand traim momentele magice ale copilariei, citim povestea aleasa de noi si calatorim cu personajele intr-o lume mirifica, avem convingerea ca parintii nostri sunt un univers solid si stabil si ne simtim mai bine. Oare cum e alaturi de Parintele Ceresc cand “ne citeste povestea de seara”?! Cand suntem mici cea mai “inspaimantatoare” propozitie este “Te spun lu’ mama!” Oare cum ar fi atunci cand am auzi “Te spun lui Doamne-Doamne!”? De fapt din asta gustam cu totii…….

            Un adult afla ce putine stie atunci cand un copil incepe sa-I puna intrebari. Pentru ca nu ceea ce ii lasi copilului tau, ci ceea ce lasi in copilul tau este important! Spunea cineva in gluma, ca un copil face iubirea mai puternica, zilele mai scurte, noptile mai lungi, portofelul mai gol, casa mai fericita, trecutul mai nesemnificativ, viitorul mai important si sufletul mai colorat. Iar Dostoievski era de parere ca unui copil poti sa-I spui tot, tot: “Intotdeauna m-a uimit cat de putin cei mari, tatii si chiar mamele, isi cunosc copiii. Copiilor nu trebuie sa le ascunzi nimic sub pretextul ca sunt inca mici si e prea devreme pentru ei sa stie ceva. Ce idee trista si nefericita! Si ce bine isi dau seama copiii ca parintii lor ii cred prea mici si prea nestiutori, cand ei, in realitate, inteleg totul. Adultul nu stie ca, pana si in chestiunea cea mai dificila, copilul ii poate da un sfat util.”

            Cu timpul am crescut, lucrurile s-au complicat, noi ne-am complicat. Inimi frante, orgolii, dureri, jertfe, invidii, greseli, neputinte, lacrimi, toate au incondeiat paginile vietii fiecaruia. Acum, unii dintre cei ce au copii si nu numai, inteleg de ce in copilarie, mama tremura cand eram egoist,  se supara cand eram nedrept si izbucnea in lacrimi cand o minteam. Pentru ca mult iubita mama isi dorea sa cresc frumos!

            Asadar, socotesc ca in Bisreica nu sunt tineri, adulti si batrani, ci doar tineri sau copii de diferite varste. Ca poti sa ai 16 ani si sa te comporti sau sa gandesti mai matur decat cineva de 28 de ani, sau sa ai 31 de ani si sufletul si mintea ca la 85, obosit si trist cu oarece regrete melancolice, si poti sa ai 59 de ani si sa fii mereu proaspat, plin de viata si cu lumina aprinsa in suflet. Sunt mereu copii – copii, copii mari si batranei copii. Prin copii ne descoperim dragostea neconditionata, ne reinventam continuu, recuperam iubirea si viata si, mai ales, regasim copilul din noi de care, de ce sa nu recunoastem, uneori ne este asa de dor!

            Si aceste modeste slove le-a scrijelit pe un perete al inimii un adult care nu a uitat niciodata copilul din el…..

 

(Putine cuvinte, multa iubire – ieromonah Hrisostom Filipescu)

Niciun comentariu: