miercuri, 27 mai 2015

Invataturile parintelui Porfirie – Despe iubire (II)

1. De multe ori, pentru a descrie stari duhovnicesti folosim imagini cotidiene omenesti, fara sa intram, desigur, in esenta lucrurilor, fiindca asa ceva este cu neputinta. Cu toate acestea, se accentueaza diferenta si intaietatea izbanzilor duhovnicesti. Parintele Porfirie, pentru a accentua superioritatea iubirii de Dumnezeu, descria iubirea omeneasca.
 Iata cum povatuia:”Iubirea de Hristos este altceva. Nu are sfarsit, nu ne saturam de ea. Ea daruieste viata, daruieste putere, sanatate...si cu cat da mai multe, cu atat omul vrea sa se indragosteasca. Pe cand iubirea omeneasca il poate vatama pe om, il poate innebuni. Cand Il iubim pe Hristos, toate celelalte iubiri dau inapoi. Iubirea de Hristos nu are hotare, precum este iubirea omeneasca. In iubirea omeneasca dupa aceea poate sa inceapa gelozia, cartirea, pana si crima. Se poate preschimba in ura. Iubirea intru Hristos nu se preschimba. Iubirea lumeasca tine putin si incet-incet se stinge, pe cand iubirea de Dumnezeu creste si se adanceste din ce in ce mai mult.
Orice alta iubire il poate duce pe om la deznadejde, insa iubirea de Dumnezeu ne urca in sferele ceresti, ne daruieste liniste, bucurie, plinatate. Celelalte placeri obosesc, pe cand aceasta este mereu proaspata. Este o placere de care nu ne saturam, de care nu ne plictisim niciodata. Este bunul cel mai de pret.”

2. Viata crestina este Rai. Este dedicare si iubire neintrerupta pentru Hristos si pentru aproapele. De aceea crestinul adevarat ramane neinfluentat de spatiul unde traieste si de activitatea si purtarea semenilor sai. Parintele spunea in legatura cu asta:”Daca iubesti si in piata omonia daca ai trai, nu esti influentat. Nu vezi nici masini, nici lume, nimic. Esti indreptat spre lumea ta launtrica, spre persoana pe care o iubesti. O traiesti, te bucuri de ea, te inspira. Nu e adevarat ce spun? Ganditi-va ca aceasta persoana pe care o iubiti este Hristos. Hristos este in mintea ta, Hristos este in inima ta, Hristos in toata fiinta ta, Hristos pretutindeni.”
Si adauga: „Cand il gasesti pe Hristos, iti e deajuns, nu mai vrei altceva, te linistesti. Devii alt om. Traiesti pretutindeni, acolo unde exista Hristos. Traiesti in stele, in infinit, in ceruri impreuna cu ingerii, cu Sfintii, pe pamant cu oamenii, cu plantele, cu animalele, cu toti, cu toate. Acolo unde exista iubire de Hristos, singuratatea dispare. Esti linistit, vesel, plin. Nici melancolie, nici bola,a nici stres, nici intristare, nici iad.”

3. crestinul traitor intampina greutatile vietii fara sa fie cuprins de frica si neliniste, cum se intampla de obicei cu mirenii. Se raporteaza mereu la Dumnezeu si are incredere absoluta in pronia Lui. Parintele accentueaza incontinuu faptul ca cel ce-L iubeste pe Hristos are o viata diferita:” Cand Il iubim pe Hristos, spunea, avem viata lui Hristos. Daca, cu harul lui Dumnezeu, reusim asta, atunci ne aflam intr-o alta stare, de invidiat. Pentru noi nu exista nici o firca. Nici de moarte, nici de diavol, nici de iad. Toate acestea exista pentru oamenii care sunt departe de Hristos, pentru cei care nu sunt crestini.”

4. De Hristos trebuie sa ne apropiem, cu indrazneala si familiaritate, fiindca vrea mantuirea noastra, nu osandirea. Hristos ne ia frica din suflet. Hrisots „este prietenul nostru, fratele nostru, e ce poate fi mai bun si mai frumos. Este totul. Este prieten si marturiseste asta:”Sunteti prietenii mei, nu intelegeti? Suntem frati. Eu nu tin iadul in mana, nu va infricosez, va iubesc. Vreau sa va bucurati de viata impreuna cu mine.”. asa este Hristos. Nu are tristete, nici melancolie, nici mahnire. Omul care-L are pe Hristos nu este chinuit de diferite cugete si griji.”, spunea parintele Porfirie.

5. Deseori parintele marturisea: „Nu-i poti iubi pe oameni, daca nu L-ai iubit pe Dumnezeu. Doar inlauntrul iubirii de Dumnezeu ii poti iubi cu adevarat pe oameni.

6. Iubirea noastra de Dumnezeu trebuie sa fie mare si statornica. Parintele Porfirie povatuia referitor la aceasta:”Iubirea noastra de Dumnezeu trebuie sa fie foarte mare si sa nu fie intrerupta de alte lucruri. Omul pare sa aiba in el o baterie  cu o anumita energie. Cand consuma aceasta energie pe alte lucruri si nu pe iubirea de Dumnezeu, atunci nu are iubire. Lui Dumnezeu sa-i oferim toata energia noastra.”




(„Mireasma duhovniceasca a parintelui Porfirie” – pres. Dionisie Tatsis)

Niciun comentariu: