miercuri, 8 aprilie 2015


Blestemul parintilor se prinde foarte usor

            Sa stiti ca blestemul parintilor se prinde usor. Inca si supararea lor. Chiar daca nu l-ar blestema parintii pe copil, ci numai s-ar inversuna impotriva lui, copilul nu va vedea zile senine, ci viata lui va fi numai un chin. Se va chinui mult in viata aceasta. Fireste, se va usura in cealalta viata, pentru ca achita aici ceva. Se implineste cuvantul pe care-l spune Avva Isaac:”Mananca din iad.”, adica imputineaza din chinul iadului prin chinurile de aici, din aceasta viata. Pentru ca si chinul din viata aceasta mananca din iad. Adica atunci cand lucreaza legile duhovnicesti, se micsoreaza putin din iad, din chinuri.
           Parintii care dau pe copiii lor “necuratului”, ii fagaduiesc diavolului, iar apoi diavolul are drepturi asupra lor. “Mi l-ai fagaduit”, in spune In Farasa era o familie. Aceasta avea un copil care plangea, iar tatal il dadea “necuratului”. Si iata ce s-a intamplat. Odata, cand tatal sau l-a trimis pe copil “necuratului”, a ingaduit Dumnezeu ca sa dispara copilul din leagan. Atunci nenorocita mama se duce la Hagi-efendi (Sfantul Arsenie Capadocianul) spunandu-i:”Hagi-efendi, sa am bincuvantarea ta, mi-au luat diavolii copilul.”. s-a dus Hagi-efendi, a citit rugaciuni asupra leaganului si s-a intors copilul. Aceasta, insa, se petrecea mereu. Sarmana mama spunea:”Hagi-efendi, sa am binecuvantarea ta, cat o sa se mai intample aceasta?”.”Eu nu obosesc sa vin, iar iar tie iti vine greu sa vii sa ma chemi? Va obosi diavolul si il va lasa”. De atunci nu mai disparea copilul. Dupa ce s-a facut mare ii spuneau:”chipul diavolului”. Tulbura tot satul; ii zapacea pe toti. Ce a mai tras si tatal meu cu el (tatal parintelui Paisie a fost primar in comuna Farasa)! Mergea la unul si ii spunea:”Cutare a spus asa despre tine”. Mergea apoi la altul si spunea la fel. Dupa aceea se certau unul cu altul si se bateau. Cand acei oameni pricepeau aceasta, mergeau la el ca sa-l prinda si sa-l pedepseasca. Dar acesta ii sucea si ii facea ca aceia sa-si ceara iertare de la el. Atat de indracit era! Chipul diavolului! Dumnezeu a iconomisit ca si ceilalti sa vada urmarile, ca sa le vina mintea la cap, sa se infraneze pe ei insisi si sa fie foarte atenti. Acum, cum il va judeca Dumnezeu pe acesta, este alt subiect. Firesca are si multe circumstante atenuante.
            Cea mai mare avere pentru om este binecuvantarea parintilor. Asa cum in viata monahiceasca cea mai mare binecuvantare este sa primesti bincuvantarea staretului tau. De aceea se spune:”Sa iei binecuvantarea parintilor!”. O mama, imi aduc aminte, avea patru copii si se plangea sarmana:”Voi muri de suparare, imi spunea. Nu s-a casatorit nici un copil. Fa rugaciune.”Vazand ca este o femeie vaduva cu copii orfani, mi-a fost mila de ei. Fac rugaciune, fac rugaciune, dar nimic. Atunci imi spun:”Se intampla ceva aici.”. “Ni s-au facut vraji”, spuneau copiii.”Nu sunt vraji aici; se vede cand este din vraji. Nu cumva v-a blestemat mama voastra?”, ii intreb. “Da, Parinte, imi raspund ei. Cand eram mici, fiindca eram foarte zburdalnici, mama ne spunea mereu de dimineata pana seara:”Ca lemnele sa ramaneti! Ca lemnele sa ramaneti!”. “Mergeti si scuturati-o pe mama voastra, le-am spus eu, si sa-I spuneti sa se pocaiasca si sa se spovedeasca, iar de acum inainte sa va dea mereu binecuvantari!”. Intr-un an si jumatate s-au casatorit toti patru. Aceea, sarmana, era o femeie vaduva si se pare ca era si fara rabdare, iar copiii, zburdalnici fiind, o scoteau din sarite. De aceea ii blestema.
            -Daca parintii isi blesteama copiii, iar dupa aceea mor, cum se vor slobozi copiii din blestem?
            -Daca copiii cauta ei insisi vor afla ca, pentru a fi blestemati de parintii lor, se pare ca au fost nerozi si i-au chinuit pe aceia. Dar daca vor recunoaste greseala lor, se vor pocai cu sinceritate si se vor spovedi, atunci se vor indrepta. Iar daca mai si sporesc duhovniceste, atunci vor fi ajutati si parintii lor.
            -Parinte, cand am plecat la manastire si pe mine m-au blestemat parintii mei.
            -Acestea sunt singurele blesteme care se transforma in binecuvantari.

(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – cuv Paisie Aghioritul)

 

Niciun comentariu: