marți, 21 aprilie 2015


Binecuvantarea ce iese din inima este binecuvantare dumnezeiasca
 

            Sa va dau si eu acum un „blestem”. Dumnezeu sa va umple inima de bunatatea si multa Sa dragoste pana ce o sa „innebuniti”, ca sa va plece mintea de pe pamant si sa va aflati inca de pe acum langa El, in Cer. Sa innebuniti, cu nebunia cea dumnezeiasca a dragostei lui Dumnezeu! Sa va aprinda Dumnezeu inimile voastre cu dragostea Sa! Sa nu ma mai siliti alta data sa va mai dau si un al doilea, pentru ca „blestemul” meu (cel bun) prinde, fiindca iese din inima mea. Si atunci cand eram in Sanatoriu mi-a fost mila de voi. Unele asteptau de opt ani, spunand:”Vom face manastire”, dar manastirea nu se facea. Proiectul se vestejea. Atunci am spus:”De indata ce voi iesi din spital, manastirea va rasari ca o ciuperca. Intr-un an veri fi in manastire!” si intr-adevar, intr-un an s-a facut manastirea. Am spus aceasta cu toata inima mea. Ati avut dispozitie buna, de aceea nu v-a lasat Dumnezeu. Altfel nu se explica.

            Cand te doare sufletul pentru un om care are smerenie si cu toata inima sa iti cere sa te rogi, de pilda, pentru o patima ce il chinuie si-i spui:”Nu te teme, te vei face mai bun”, ii dai o astfel de binecuvantare, care este o binecuvantare dumnezeiasca. Ea are multa dragoste si durere, de aceea prinde. Lucrul acesta este placut lui Dumnezeu si de aceea El implineste binecuvantarea. Adica singura durerea ce o simte cineva pentru altul este ca o binecuvantare.

            Odata, pe cand eram militar, m-a trimis comandantul sa implinesc o fagaduinta la o bisericuta a Sfantului Ioan Inaintemergatorul, pentru ca atunci, in razboi, ne ajutase Sfantul. Eram trimis sa duc doua sfesnice pentru bisericuta si in acelasi timp sa insotesc pe cineva care trebuia sa treaca pe la Tribunalul militar din Navpact. Ceilalti militari i-au spus comandantului:”Ai si gasit om care sa-l predea”. Era din Epir, sarmanul, cantaret ambulant, sarac, casatorit, cu copii, si fusese acuzat ca s-a ranit singur ca sa scape de razboi. Se gandea:”Mai bine sa am doar un picior decat sa mor”. Am coborat la Agrinio, unde avea niste cunoscuti.”Sa mergem sa-i vad”, imi spune. „Sa mergem”, ii spun. „Sa mergem aici, sa mergem acolo”. Ce puteam sa fac? Am mers si eu cu el. Mare osteneala. Si nu voia sa mearga sa-l predau. Imi era mila si mie de el, sarmanul. M-a durut foarte mult pentru el si i-am spus:”Vei vedea ca tu o vei duce mai bine decat toti. Comandantul va trimite scrisoare ca sa te bage in vreo slujba si astfel vei putea sa iti randuiesti si copiii si vei avea si viata in siguranta”. In cele din urma, cand am ajuns la Navpact, am aflat ca si comandantul trimisese o scrisoare si l-a scapat. Altfel ar fi fost executat. In timp de razboi lucrurile sunt severe. Comandantului i-a fost mila de el, fiindca era cu familie, si l-a pus bucatar la Centrul de Mobilizare. Si-a adus si familia aproape de el si a petrecut o viata mai buna decat toti. Si fiindca militarii nu mergeau intotdeauna sa manance acolo, mancarea prisosea si astfel isi hranea si copiii. Dupa asta toti ii spuneau:”Tu ai dus-o mai bine decat toti!”. Pentru ca noi toti ceilalti eram pe munti, in zapezi. Ceea ce ii dorisem a fost placut lui Dumnezeu, pentru ca am spus-o cu durere, din adancul inimii mele si de aceea Dumnezeu a implinit-o.

            Imi aduc aminte de un alt caz, petrecut la Konita, cand eram la Sfanta Manastire Stomiu. Dupa praznicul Maicii Domnului de la 8 septembrie, inchinatorii au lasat neoranduiala. Pe cand mai aranjam cate ceva, vad ca sora mea ramasese cu o alta fata sa aranjeze lucrurile. Sarmana aceea mai avea inca doua surori care se maritasera si numai ea ramasese necasatorita. Ce marime de suflet avea! A ramas si le-a aranjat pe toate, iar la urma mi-a spus: „Parinte, daca este nevoie, putem ramane sa facem si alte treburi”. „Atata marime de suflet!”, imi spun. Merg in bisericuta si spun cu toata inima mea:”Maica Domnului, randuieste tu cele pentru ea. Eu nu am ce sa-i dau.” Chiar daca as fi avut, nu ar fi primit. Ei bine, de indata ce a mers acasa, o astepta unul cu care facusem armata impreuna, un baiat foarte bun, un bulgare de aur, si dintr-o familie buna. S-au casatorit indata. Cum a rasplatit-o Maica Domnului!.

Niciun comentariu: