Diavolul nu se apropie de faptura cea curata a lui Dumnezeu
.jpg)
-Parinte,
cum se face ca sunt stapanit de paitmi?
-Omul,
daca da drepturi ispititorului, este stapanit de patimi. Ceea ce vrea Dumnezeu,
lucru care este si spre folosul tau, este sa arunci in mutra diavolului toate
patimile. Adica sa intorci impotriva lui mania, invidia, etc. Sau mmai bine ar
fi sa-ti vinzi patimile lui aghiuta si cu banii pe care ii iei de la el sa-ti
cumperi pietre, ca sa le arunci in el si sa nu se mai apropie de tine. De obieci
noi, oamenii, fie din neatentie, fie cu gandurile de mandrie, dam prilejuri
diavolului sa ne faca rau. Chiar si un gand sau un cuvant il poate exploata
aghiuta. Imi aduc aminte de o familie, care traia in multa armonie. Odata,
barbatul a inceput sa spuna femeii: „O sa ma despart de tine.”dar si femeia
spunea la fel barbatului ei. Spuneau aceasta in gluma, dar ispititorul a
exploatat cuvintele lor si a creat o mica neantelegere intre ei, pentru care
erau gata sa se desparta. Nu se gandeau nici macar la copiii lor. Din fericire,
au aflat un duhovnic care le-a spus: „Pentru prostia asta sa va despartiti?”.
Si astfel si-au venit in fire.
Daca
un om se abate de la indeplinirea poruncilor lui Duimnezeu, il vor lupta dupa
aceea patimile. Si daca lasa cineva sa-l razboiasca patimile, nu mai e nevoie
de diavol ca sa-l razboiasca. Chiar si diavolii au „specializare”. Il ciocanesc
pe om, tac-tac, ca sa-i afle suferinta, neputinta, si astfel sa-l razboiasca. Este
nevoie de atentie! Sa inchidem usile si ferestrele, adica simturile, sa nu
lasam ispititorului fisuri prin care sa poata intra. Caci acestea sunt punctele
slabe. Daca lasi chiar si o crapatura deschisa, poate sa intre si sa-ti faca
pagube. Diavolul intra in om, atunci cand exista noroi in inima lui. El nu se
apropie de faptura cea curata a lui Dumnezeu. Daca se va curati inima de noroi,
vrajmasul va fugi si va veni iarasi Hristos. Si precum mistretul guita si
pleaca atunci cand nu afla noroi, tot astfel si diavolul nu se apropie de inima
care nu are mocirla. Caci ce treaba are el in inima curata si smerita? Daca vedem,
asadar, casa noastra, inima noastra, ca este veche si vrajmasul locuieste in
ea, trebuie indata s-o daramam, ca astfel sa plece din ea si chiriasul nostru
cel rau, adica aghiuta. Pentru ca atunci cand pacatul se invecheste in om, este
firesc ca diavolul sa dobandeasca mai multe drepturi.
-Parinte,
atunci cand un om a dat drepturi ispititorului, adica a trait cu nepasare, si
vrea sa puna rnaduiala intr-ale sale si sa inceapa sa traiasca cu atentie, este
razboit de aghiuta?
-atunci
cnad unul ca acesta se intoarce, primeste putere de la Dumnezeu, luminare si
mangaiere dumnezeiasca spre a pune inceput bun. Dar de indta ce incepe
nevointa, vrajmasul ii razboieste cu putere. Atunci este nevoie de putina
staruinta. Altfel cum se vor dezradacina patimile? Cum se va face dezbracarea
de omul cel vechi? Cum va pleca mandria? In felul acesta omul isi da seama ca
singur nu poate face nimic si cere cu smerenie mila lui Dumnezeu, dupa care
vine smerenia. La fel se intampla si atunci cand cineva vrea sa taie un obieci
rau, de plida,tigara, drogurile. La inceput simte o bucurie si le arunca. Apoi vede
pe ceilalti cum fumeaza si are razboi puternic. Daca il biruieste atunci,
intoarce spatele vrajmasului fara greutate. Trebuie sa ne nevoim putin. Aghiuta
isi face treaBA LUI. Noi sa nu ne facem treaba noastra?
(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan –
Parintele Paisie Aghioritul)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu