Bucuriile lumesti sunt bucurii materiale
-Parinte, oamenii lumesti spun ca
simt un gol, desi au toate bunatatile.
-Bucuria adevarata, curata se poate
gasi numai langa Hristos. Daca te unesti cu El prin rugaciune, vei vedea
sufletul tau rasplatit. Oamenii lumesti cauta bucuria in distractii. Unii oameni
duhovnicesti o cauta in discutii teologice, in predica, etc. dar cand se
termina acestea raman intr-un gol si se intreaba ce vor face in continuare. Fie
ca sunt pacatoase, fie indiferente cele cu care se ocupa, la fel este. De ce nu
merg mai bine sa se culce, ca sa fie buni a doua zi pentru lucru?
Implinind dorintele lumesti ale
inimii, nu vine bucuria duhovniceasca, ci stresul. Bucuria lumeasca aduce
stresulsi la oamenii duhovnicesti. Bucuria lumeasca nu este permanenta , nu
este bucurie adevarata, ci este o bucurie temporara, a acelei clipe. Iar aceasta
este o bucurie materiala, nu este duhovniceasca. Iar cu bucuriile lumesti nu “se
umple” sufletul omului, ci mai degraba il umplu cu balast. Atunci cand simtim
bucuria duhovniceasca, nu o mai dorim pe cea materiala. “Saturama-voi cand mi
se va arata slava Ta”. Bucuria lumeasca nu odihneste pe omul duhovnicesc, ci il
oboseste. Pune un om duhovnicesc intr-o casa lumeasca si vei vedea ca nu se
odihneste. Desi omul lumesc crede ca el se odihneste, nu este asa, ci se
chinuieste. Se bucura la exterior, dar inlauntrul sau nu este multumit, ci
chinuit.
-Parinte, cu ordinea lumeasca te
asfixiezi.
-Desi oamenii se asfixiaza cu ea,
totusi o doresc, asa cum broasca alearga in gura sarpelui. Acesta sta langa apa
si priveste mereu broasca. Daca ea se inseala si priveste la sarpe, se
electrizeaza, ameteste si alearga strigand in gura lui. Apoi sarpele o musca, o
otraveste, ca sa nu se zbata. Atunci broasca striga, dar chiar de o vei salva,
va muri, fiindca este otravita.
-Parinte, de ce oamenii se bucura de
lucrurile lumesti?
-Oamenii contemporani nu se gandesc
la vesnicie. Iubirea de sine ii face ca sa uite ca vor pierde tot. Nu au prins
sensul cel mai profund al vietii. N-au simtit bucurii ceresti si de aceea inima
laor nu tresalta pentru ceva mai inalt. De pilda, dai cuiva un dovleac, iar
acela iti spune:” Cedovleac frumos!”. Daca ii dai ananas, iti spune:”Ananasul
are solzi” si-l arunca, pentru ca n-a mancat niciodata. Sau spune-I unei
cartite:”Ce frumos este soarele!”, ca aceea iarasi se va baga in pamant. Cei ce
se odihnesc in cele ale lumii materiale seamana cu puisorii prostuti, care nu
fac zgomot in gaoace ca sa sparga coaja, sa iasa afara si sa se bucure de soare
– de zborul ceresc spre viata paradisiaca – ci stau nemiscati si astfel mor in
gaoacea oului.
(Cu
durere si dragoste pentru omul contemporan – Parintele Paisie Aghioritul)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu