marți, 31 martie 2015


Cat de mult s-a falsificat lumea

  

            Rautatea oamenilor a intrecut orice limita. Cauta numai cum sa se insele unul pe altul. Iar daca il inseala, considera aceasta o mare izbanda. Intr-adevar, cat de mult s-a falsificat lumea! Toate le fac false. Dar bani iau mai mult decat luau cei mai de demult, sarmanii. In general toate le-au falsificat. Intr-o zi cineva mi-a adus niste rasaduri de rosii. Fiecare rasad era intr-o punga mica si cu pamant netrebnic – nisip mare – ca sa tina umezeala. Le vine greu sa puna putina apa. Nu mai vorbim sa puna putin gunoi. Numai deasupra era foarte putin ca piperul negru. Cand l-am scos din punga toata radacina era putreda. Am pus un strat de pamant pe deasupra ca sa scoata radacini noi.
            Cum inseala lumea! Sa vedeti, mi-au adus odata o cutie mare cu dulciuri. „Am s-a deschid cand va veni un grup mai mare”, mi-am spus. „ Sa n-o deschid acum, ca sa nu intre furnicile.” Intr-o zi s-au adunat mai multi, am apreciat ca vor ajunge (dulciurile) si chiar vor prisosi. Cand o deschid, vad inauntru staniol din toate partile, iar partea in care se aflau dulciurile era foarte mica. Tot spatiul dimprejur era gol. Alta data mi-au adus o cutie cu dulciuri, deosebita, legata cu panglici. „Am s-o tin pentru copiii de la Athoniada”, mi-am spus. Dar in ea era niste rahat intarit si vechi. Eu nu dau un astfel de rahat lumii, ci dau numai rahat proaspat.
            -Parinte, nu-si dau seama ca aceasta este nedreptate?
            -Nu. Ci o considera izbanda. Pentru ca pacatul a devenit moda si nedreptatea istetime. Duhul lumesc, din pacate, slefuieste mintea spre viclenie, iar cel ce nedreptateste pe semenul sau, socoate aceasta ca pe o izbanda. Isi ia si diploma de merit: „Acesta este diavol, pe toate le izbuteste”, ii spun unii, in timp ce launtric el sufera mustrarea constiintei sale, care este iadul cel mic.

 (Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – cuv Paisie Aghioritul)

 

Leurda (Allium ursinum)



 

            Una dintre plantele care vestesc venirea primaverii este leurda, cunsocuta si sub denumirea de ai-ciorasc, ai de padure, ai salbatic, aiuti, aliu, leoarda.

            Planta are frunze asemanatoare celor de lacramioare, de o culoare verde proaspat. Acestea sunt lanceolate si lucioase si ies dintr-un bulb lunguiet. Tulpina are culoarea verde deschis si ajunge pana la o inaltime de 30 de cm. Primele frunze rasar din pamant prin aprilie-mai, iar florile pe la mijlocul lui mai-iunie.

Leurda creste pe campii bogate in humus si umede pe sub tufisuri, in paduri de foioase si alpine; avand un puternic miros de usturoi, care exclude orice confuzie cu frunzele lacramioarei sau cu otravitoarea brandusa de toamna.

Datorita gustului sau asemanator cu cel al usturoiului, insa mai putin pregnant, leurda este un condiment de bucatarie foarte apreciat.

Leurda are o putere curativa mult mai mare decat usturoiul, fiind indicata in curele depurative de primavara si ajutand la vindecarea bolilor cronice de piele. Se spune ca, datorita puterii sale curative, ursii o cauta cand ies din hibernare pentru a-si curata stomacul, intestinele si sangele.

Intrucat prin uscare frunzele isi pierd proprietatile curative, acestea se consuma in stare proaspata sau se pastreaza in stare congelata.

Frunzele pot fi consumate sub forma de condiment in supe si ciorbe (tocate fin) sau in orice alte mancaruri ce se condimenteaza de obicei cu patrunjel sau usturoi.

Frunzele tinere se aduna in perioada aprilie – mai, iar bulbii la sfarsitul verii si toamna. Pentru a beneficia de puterea ei tamaduitoare pe tot parcusul anului, aceasta se poate pastra sub forma congelata, sub forma de tinctura sau vin.

Tinctura de leurda (10-12 picaturi/zi) ajuta la o memorie excelente, previn arterioscleroza, precum si alte afectiuni si indispozitii.

Leurda are efect favorabil asupra aparatului digestiv, astgel ca este recomandata la:

-       Diaree acuta si cronica;
-       Constipatie (daca aceasta are la baza spasme interne sau intestine lenese);
-       Eliminarea viermilor intestinali si chiar a limbricilor;
-       Curatarea rinichilor si vezicii, favorizand urinarea.

De asemenea, consumul de leurda amelioreaza:

-       Insomniile si tulburarile cardiace provocate de stomac,
-       Indispozitiile determinate de hipertensiunea arteriala, ca de exemplu vertijul (ameteala), senzatia de apasare la cap, senzatia de neliniste si depresia;

Vinul de luerda este un preparat foarte bun pentru persoanele cu secretii pulmonare abundente, precum si pentru greutati in respiratie. Este folosita , cu foarte bune rezultate si in tuberculoza pulmonara.

Medicul naturist elvetian Kunzle spunea despre aceasta planta: „Ea curata intregul organism, face sangele sanatos, alunga si distruge substantele otravitoare. Nici o planta de pe pamant nu este atat de eficace pentru curatirea stomacului, a intestinelor si a sangelui. Tinerii ar inflori ca niste roze si s-ar deschide ca un con de brad la soare!”

Tinctura de leurda: frunzele sau bulbii taiati se introduc intr-o sticla pana la gat fara a se indesa, se toarna deasupra tuica sau rachiu de 38-40% facuta in casa si se lasa 14 zile in soare sau in apropierea unei surse de caldura. Se iau de 4 ori pe zi, cate 10-15 picaturi in putina apa.

Vin de leurda: se ia un pumn de frunze taiate marunt, se lasa sa dea cateva clocote in 250 ml vin alb, se indulceste dupa gust cu miere sau sirop si se bea din acest vin peste zi, incet, inghititura cu inghititura.

luni, 30 martie 2015


Celui cu darea, dare

 

            -Parinte, cand cumparam ceva pentru manastire, unii nu vor sa ne treaca pe factura. Ce sa facem?
            -Totdeauna sa va dea factura, iar voi sa mai taiati din pretentiile voastre. Sa va limitati nevoile voastre si sa faceti numai ceea ce este absolut necesar. Eu asa as face. Ne va iconomisi Dumnezeu. Daca noi, monahii, nu cerem sa ni se dea factura, ii facem si pe ceilalti sa pacatuiasca. Si spun: „Daca asa fac si manastirile....”. Daca noi, care vrem sa tinem poruncile procedam asa, stiti cat de mult smintim? „Celui cu darea, dare”, spune Scriptura. Eu cand trimit scrisori nu prin posta, ci prin cineva, pun si atunci timbre. Mirenii se indreptatesc pe sine, dar si manastirile daca procedeaza asa, inseamna ca nu au sinceritate si dau Evanghelia la o parte..... Atunci cand nu ne platim datoriile fata de altii – daca iti ia cineva haina, lasa-i si camasa – facem o propovaduire falsa si mirenii dupa aceea isi justifica caderile lor. Ei cauta sa afle ceva cu care sa-si odihneasca putin constiinta. Sa luam aminte pentru ca vom fi fara de raspuns in ziua Judecatii. Scopul este sa ne aparam mai ales in cele duhovnicesti, nu numai in cele materiale. Atunci cand pentru un oarecare motiv nu va dau facturi, sa considerati lucrul acesta paguba duhovniceasca.
            -Parinte, cateodata se intampla ca cineva sa dea o suma mica in dar si sa ceara chitanta pentru una mai mare. Ce sa facem?
            -Sa spuneti: „Nu dam chitante pentru sume mai mari. Daca nu vreti asa, va dam inapoi banii, si vedeti poate in alta parte va poate ajuta”. Sa nu se lipeasca de voi o asftel de boala.
            -Parinte, un oarecare mester a cerut sa-i desfacem contractul de munca pe care il avea cu manastirea dumneavoastra ca sa intre in posesia ajutorului de somaj, dupa care sa continue sa lucreze la noi.
            -Nu, bre copile, nu este corect! Putina constiinta de ar avea cineva nu ar face aceasta! Nu se potriveste sa facem astfel de lucruri in manastire. Desi manastirea este saraca, este de preferat sa ii plateasca un salariu dublu, numai sa nu faca aceasta. Este foarte grav lucrul acesta! Binecuvantarea aduce binecuvantare, iar nedreptatea aduce catastrofa. Sa luati aminte bine la aceasta. Sa nu faceti astfel de tocmeli cu lucratorii! Din pricina aceasta iau foc si se intampla catastrofe in manastiri. Un functionar face juramant ca isi va face serviciul sau cinstit. Noi, ca monahi, nu rostim numai un astfel de juramant, ci unul dublu. Caci fagaduinta ce o dam este duhovniceasca si daca o calcam, pentru noi pacatul este indoit. Luati aminte sa tineti un echilibru, sa existe o diferenta. Vad un buboi cum coace. Se va sparge si se va curata. Dumnezeu nu da Harul Sau unei intocmiri gresite. Aceasta ar fi ca si cum ar ajuta pe diavolul. Cautati sa existe sinceritate, cinste. Starea aceasta merge ca cel beat care se clatina. Poate sta intr-un loc? Va veni urgia lui Dumnezeu. Vom da examene. In prima faza se va separa arama de aur. In a doua se va arata cate carate de aur are fiecare.
           Lumea se misca in minciuna. Oamenii devin mincinosi. Si-au facut o alta constiinta. Nu pot deveni mincinos, sa ma schimb pe mine insumi, deoarece aceasta pretinde societatea. Mai bine sa ma chinuiesc. Este trebuinta de luare-aminte ca sa nu intram in acest fagas lumesc. Dar de fapt tot acest sistem economic ce exista nu ajuta deloc. Oamenii sunt nevoiti sa declare mai putin, etc. Am certat pe unii functionari financiari care erau oameni credinciosi: „Ce faceti?” le-am spus. „Luati seama sa se pastreze putin aluat! Ajung la mine multe fapte. Unul merge la Administratie si spune: „Am ca venit un milion.”. Administratia ii pune trei milioane, pentru ca exista unii care declara o treime din veniturile lor, socotindu-i in felul acesta pe toti. Dar daca exista un om contiincios, iar voi il loviti inmultindu-i de trei ori veniturile, il faceti sa devina hot. Adica in loc sa ajutati sa se schimbe putin situatia, faceti impotriva.” „Nu ne dam seama cand ne spun adevarul.”, imi raspund. „o sa va dati seama, le spun, daca veti trai duhovniceste. Atunci veti putea face aceasta deosebire. Va va instiinta Dumnezeu ca sa va dati seama.”
(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – cuv Paisie Aghioritul)

Un week-end minunat
 

In acest week-end prietena mea a avut botezul celui de-al treilea copilas, asa ca vineri am pregatit impreuna cu „gasca” mea prajiturile (de post, bineinteles), iar sambata am pornit spre Bucuresti, la botezul micului print.

 Blaturile prajiturilor care asteptau cuminti sa fie umplute cu crema:


 


Prajiturile asamblate, care asteptau sa fie finisate.
 
 
 
 



 

Si, in final, prajiturile pregatite pentru plecare.

 

 

Ca si la celelalte evenimente, aceeasi atmosfera calda de bucurie, de prietenie. Emotia parintilor a fost completata de bucuria bunicilor si prietenilor care le-au fost alaturi, precum si de veselia multimii de copilasi. In timpul slujbei, micul crestin s-a comportat „exemplar”.
 Dupa ce ne-am bucurat sufletul cu o slujba frumoasa, am fost cu totii invitati la trapeza, unde am fost serviti cu preparate de post pregatite de firma de catering   Siam-thai cuisine. Un adevarat regal culinar.
Si uite asa, cu burticile pline si cu bucurie in suflet am pornit spre casa, pe o ploaie torentiala care ne-a insotit pe tot parcursul zilei.

 

 

Cel care ne nedreptateste, ne face bine

 

            -Parinte, cum sa-l vedem pe cel care ne nedreptateste?

            -Cum sa il vedem? Ca pe un mare facator de bine, care ne face depuneri la Banca din Cer. Ne face bogati pentru vesnicie. Oare acesta este un lucru mic? Oare nu il iubim pe facatorul nostru de bine? Oare nu ii exprimam recunostinta noastra? Tot astfel si pe cel care ne nedreptateste, sa il iubim si sa ii fim recunoscatori, pentru ca ne face bine pentru vesnicie. Nedreptii se nedreptatesc vesnic, in timp ce aceia care primesc cu bucurie nedreptatea, sunt indreptatiti vesnic.

            Un familist evlavios a suferit multe nedreptati la serviciul sau. Avea insa multa bunatate si le suferea pe toate fara sa murmure. A venit odata la Coliba mea si mi-a spus toate acestea, duipa care m-a intrebat: „Ce ma sfatuiesti sa fac?” . „Asa sa faci: sa privesti la dreptatea si la rasplatirea dumnezeiasca si sa faci rabdare. Nimic nu se pierde. In felul acesta depui la banca lui Dumnezeu. In cealalta viata negresit vei primi mult pentru incercarea aceasta ce o suferi. Dar sa stii, Bunul Dumnezeu rasplateste si in viata aceasta pe cel nedreptatit. Daca nu intotdeauna pe cel ce sufera, in mod sigur pe copiii lui. Stie Dumnezeu ce face. El poarta de grija de faptura Sa.” Daca face cineva rabdare, lucrurile vin la locul lor. Le iconomiseste Dumnezeu. Dar este nevoie de rabdare, fara insa a baga logica. Daca stii ca Dumnezeu pe toate le vede si le supravegheaza, atunci trebuie sa te predai Lui cu totul. Vezi, Iosif n-a vorbit atunci cand fratii lui l-au vandut ca rob. Putea sa spuna: „Sunt fratele lor.”. Insa el n-a vorbit atunci, dar Dumnezeu a vorbit dupa aceea si l-a facut imparat. Dar daca cineva nu face rabdare, se chinuieste. Si vrea ca lucrurile sa-i vina numai cum asa cum ii convine, cum ii place, dar desigur, odihna nu afla si nici lucrurile nu decurg asa cum vrea acela.

            Daca cineva este nedreptatit in aceasta viata de oameni sau de diavoli, Dumnezeu nu Se nelinisteste, pentru ca aceasta pricinuieste castig acelui suflet. Insa de multe ori spunem ca suntem nedreptatiti, dar in realitate noi nedreptatim. Aici este trebuinta de luare-aminte ca sa putem descoperi aceasta in sufletul nostru.

 

(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – cuv Paisie Aghioritul)

sâmbătă, 28 martie 2015


Nedreptatea chinuie si pe urmasi


            -Parinte, cand am plecat la manastire, ai mei s-au purtat cu mine cu nedreptate. Pot cere prin lege ceea ce mi se cuvine?
            -Nu, nu se potriveste.
            -Ma tem ca nu cumva sa-I afle vreun rau din pricina nedreptatii lor.
            -Iata, aceasta este curata marime de suflet! Daca as fi in locuyl tau, le-as fi spus:”Eu pentru mine nu doresc nimic. Partea ce mi se cuvine, as vrea s-o impartiti la saraci. Dati mai intai la rudele sarace! Va spun aceasta ca nu cumva sa-I ajunga pe copiii vostri urgia lui Dumnezeu.” Pentru ca se poate ca tatal sa dea ceva pentru sufletul lui si sa se faca din banii aceia de pilda o fundatie, dar sa nu lase nimic fiului sau.
            Se poate ca intr-o familie bunicul sau bunica sa fi facut nedreptati, dar ei sa fie bine si sa plateasca pentru acelea copiii sau nepotii lor. Se imbolnavesc si sunt nevoiti dea la doctori toate cele pe care le-au agonisit cu nedreptate, ca sa achite astfel bunicii lor (de pacate). Candva o familie pe care o cunosteam trecea prin multe incercari. Ele au inceput cu capul familiei, printr-o boala grea. A fost tintuit la pat cativa ani, dupa care a murit. Apoi a murit si femeia lui, dupa care si copiii lor, unul dupa altul. De curand a murit si ultimul, al cincilea copil. Dintr-o familie foarte bogata, cum era, a ajuns cea mai saraca, pentru ca si-au vandut tot ce aveau, rand pe rand, ca sa plateasca doctorii si alte datorii. Ma miram de aceasta familie:”Cum de se intampla atatea boli si nenorociri la acestia?”mLa membrii acestei familii nu se vedea cazul cel bun, adica sa fie incercati de Dumnezeu ca alesi ai Lui, ci mai degraba lucrau asupra lor legile duhovnicesti ale lui Dumnezeu. Ca sa fiu mai sigur, am incercat sa aflu de la niste batrani cinstiti, compatrioti ai acelei familii, cele despre ei. Si am aflat ca omul acesta primise o mostenire de la tatal sau, dar apoi a marit-o facand nedreptati. Adica, daca o vaduva, ca sa-si marite fata, ii cerea un imprumut pe care avea sa il intoarca la secerat, acesta ii cerea ogorul pe care il avea. Iar aceea, fiind nevoita, i-l dadea. Altul ii cerea un imprumut ca sa plateasca datoria la banca, fagaduindu-I ca il va da inapoi cand va aduna bumbacul. Dar acela ii cerea o bucata de pamant ce il avea si sarmanul i-l dadea de nevoie, ca sa nu il urmareasca banca. Altul ii cerea un imprumut ca sa-I plateasca pe medici, iar acela ii cerea vaca ce-o avea. Si saracul acela i-o dadea cu durere. Insa toata aceasta neumtumire a oamenilor indurerati a lovit nu numai in el si in femeia lui, ci si in copiii lui. Astel au lucrat legile duhovnicesti si au patimit si aceia la fel; adica au vandut terenurile lor ca sa plateasca medicii si toate cheltuielile pricinuite de boli. Din niste oameni foarte bogati au devenit saraci si unul dupa altul au murit. Fireste, Dumnezeu ii va judeca dupa marea Sa dragoste si dreptate. Iar ceilalti, care au fost siliti in nevoia in care se aflau sa-si vanda ceea ce aveau ca sa-si achite datoriile la medici si au saracit, vor fi rasplatiti pentru nedreptatea ce li s-a facut. Desigur ca si cei nedrepti isi platesc pacatele potrivit cu cele ce sufera.

(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – Parintele Paisie Aghioritul)


vineri, 27 martie 2015


Cel ce nedreptateste se chinuieste



 

            Cel ce nedreptateste si, in general, orice vinovat, cand nu cere iertare, este chinuit nu numai de constiinta sa, ci si de supararea celui nedreptatit. Pentru ca atunci cand cel nedreptatit nu-l iarta, ci carteste, cel ce a nedreptatit se chinuieste si mai mult. Nu poate dormi. Ca si cum l-ar lovi valurile si l-ar invarti ca pe un titirez. Este un lucru tainic felul cum simte el aceasta. Precum atunci cand cineva iubeste pe unul si se gandeste la el in sensul cel bun, acela o simte, asa este si in cazul acesta. O, cum il chinuie nemultumirea celuilalt! Chiar departe sa fie, in Australia, in Johanesburg, nu se poate linisti cand celalalt este suparat din pricina lui.
            -Dar daca este nesimtitor?
            -Crezi ca nesimtitorii nu sufera? Numai daca se dedau distractiilor, ca sa uite. Se poate iarasi ca cel nedreptatit sa il ierte pe vinovat, dar sa-i ramana putina suparare in el. Atunci si el se chinuieste intr-o anumita masura, dar vinovatul se chinuie si mai mult din pricina mahnirii celuilalt. Daca insa vinovatul va cere iertare, iar cel nedreptatit nu i-o va da, atunci se va chinui acesta din urma. Nu exista foc mai mare ca parjolul launtric al constiintei. Aceasta il va chinui si il va manca precum cariul, atat in aceasta viata si, fireste, il va manca „viermele cel neadormit” mult mai mult in cealalta viata, cea vesnica, daca omul nu se va pocai aici si nu va indrepta nedreptatile facute semenilor sai, fie numai si prin intentia cea buna, in cazul ca nu poate in alt chip.
            Imi aduc aminte de un avocat care facuse multe nedreptati, cat de mult s-a chinuit la sfarsitul vietii lui. Isi indeplinea functia intr-o regiune unde erau multi crescatori de animale. Acolo turmele de animale faceau pagube in ogoarele taranilor, iar ciobanii alergau la acest avocat ca sa-i apere, caci prin argumente viclene a convins si pe agronom si pe impaciuitor (judecatorul de pace) sa fie de partea lui. Astfel, sarmanii tarani de multe ori nu numai ca nu isi aflau dreptatea pentru semanaturile lor stricate de turmele de animale, dar isi aflau si beleaua cu el. Toti il cunosteau pe acest avocat si nici un om cinstit nu se apropia de el. Sa vedeti ce sfat a dat duhovnicul unui cioban evlavios!ciobanul acesta avea o turma mica de oi si o catea. Odata, cand i-a fatat cateaua, a dat catelusii si a tinut numai cateaua. In perioada aceea i s-a pierdut o oaie, lasandu-si mielul fara lapte. Acesta, neavand mama, alerga dupa catea si sugea de la ea, care la randul ei simtea si ea usurare. Astfel amandoua aceste animale s-au obisnuit si se cautau una pe alta. Sarmanul cioban, oricat s-a straduit sa le desparta, ele se uneau iarasi. Fiindca ciobanul era un om sensibil, s-a gandit sa-l intrebe pe duhovnic daca se poate manca din carnea acestui miel sau nu. Duhovnicul, avand in vedere si saracia ciobanului, s-a gandit putin si i-a spus: „Fiule, mielul acesta nu se poate manca pentru ca a supt de la catea. Dar stii ce sa faci? Fiindca toti ceilalti ciobani duc daruri la avocatul cutare, miei si branza, sa-i duci si tu acest miel sa-l manance. Numai el are binecuvantare sa-l manance, pentru ca toata lumea il stie ca este nedrept.” Cand acest avocat nedrept a imbatranit  si a cazut la pat, a suferit ani intregi de cosmaruri si nu putea dormi. L-a lovit si o paralizie si nu mai putea nici sa vorbeasca. Duhovnicul a incercat sa-l faca cel putin sa-si scrie pacatele, dar si-a pierdut si controlul si a fost nevoit sa-i citesca Rugaciunea celor Trei Tineri, ca sa-si inchida putin ochii si sa adoarma. Ii citea si exorcisme, ca sa se linisteasca putin. In cele din urma, a murit. Sa nadajduim ca Dumnezeu il va odihni cu adevarat.
            -Parinte, multi cred ca li se fac vraji. Se prind vrajile?
            -Daca omul are pocainta si se marturiseste, nu se prind. Daca prind vrajile inseamna ca a dat pricina. Poate a nedreptatit pe cineva, si-a batut joc de vreo fata, etc. Atunci va trebui sa se pocaiasca, sa ceara iertare, sa se marturiseasca, sa puna in ordine si sa indrepte ceea ce a facut. Caci altfel chiar daca toti preotii ii vor citi exorcisme, nu dispar vrajile. Si nu numai vrajile, dar chiar si numai supararea sufletului nedreptatit este suficienta ca sa-l chinuie.
            Exista doar doua chipuri de nedreptate: materiala si morala. Nedreptate materiala este atunci cand cineva il nedreptateste pe altul in lucruri materiale. Iar nedreptate morala este atunci cand, de pilda, cineva inseala o tanara. Iar daca e orfana, isi ingreuiaza sufletul sau cu o greutate de cinci ori mai mare. In razboi stii cum urmareste glontul pe cei imorali? Acolo vezi limpede dreptatea dumnezeiasca si ocrotirea lui Dumnezeu. Razboiul nu sufera necinstea. Pe omul imoral il va gasi glontul. Odata mergeam cu doua companii sa inlocuim un batalion. Intre timp am fost atacati si ne-am aruncat in lupta. Imi aduc aminte ca unul din batalion savarsise in ziua precedenta o fapta necinstita-violase o femeie gravida, sarmana. Dar in acea lupta numai acela a murit! Infricosator! Toti spuneau dupa aceea:”Dobitocul, bine a patit!” Mai ales cei ce fac viclenii, desi incearca sa scape, in cele din urma platesc. Am observat ca toti cei ce cred cu tarie in Dumnezeu, in mod firesc traiesc si cinstit, crestineste, iar trupul lor cel curat este aparat de gloante mai mult decat daca ar purta Cinstitul Lemn (al Crucii).

(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – cuv Paisie Aghioritul)

joi, 26 martie 2015


Nedreptatea atrage mania lui Dumnezeu

 

 

            Mare lucru este ca omul sa aiba binecuvantarea lui Dumnezeu. Este o mare bogatie! Tot ceea ce are binecuvantare sta in picioare, nu se darama. Iar tot ceea ce nu are binecuvantare, nu va sta in picioare. Nedreptatea este un mare pacat. Toate pacatele au circumstante atenuante, nedreptatea, insa, nua re; atrage urgia lui Dumnezeu. Infricosator lucru! Cei care nedreptatesc, isi pun foc pe cap. Vezi, pe de o parte fac o nedreptate, iar pe de alta le mor ai lor si nu dau importanta. Cum sa sporeasca oamenii cu atatea nedreptati? Fac ceea ce fac si dau drepturi diavolului; pentru aceasta sufera incercari, se imbolnavesc, etc, apoi vin la mine si-mi spun:”fa rugaciune ca sa ma fac bine!”.

            Cele mai multe rele se intampla din pricina nedreptatii. Cand, de pilda, se aduna avere cu nedreptate, oamenii traiesc putini ani ca fiii de boier, dar dupa aceea toate pe care le-au adunat, le dau la doctori. Ce spune psalmul? „Mai bun este putinul celui drept, decat bogatia multa a pacatosilor.” „Cu nedreptate adunate, in vant risipite.” Cate se aduna, dispar; pe toate le ia vantul. Rar, la foarte putini se intampla ca bolile, framnatarile,. Etc., sa fie o incercare de la Dumnezeu. Unii ca acestia vor avea palta multa. De obicei, cei care trec prin astfel de incercari, devin dupa aceea mai bogati, la fel ca si Iov. Multi oameni care raman neputreziti, patimesc aceasta si din pricina ca au facut vreo nedreptate.

 

 

 

(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – Parintele Paisie Aghioritul)

 

miercuri, 25 martie 2015

 
LEGUME LA CUPTOR
 
            Asa cum se stie, Postul Sfintelor Pasti este cea mai grea perioada de post. Aseara, si eu si ceilalti membri ai familiei am simtit ca ne este foame, insa nu ne place nimic din ceea ce era gatit. Asa ca, m-am gandit ca o tava de legume la cuptor, servita cu o salata de gogosari, castraveti si conopida murata ar fi foarte buna.
            Asa ca, am luat tava de la aragaz, am uns-o cu putin ulei si am pus urmatoarele:
-       ½ vanata, taiata in sferturi si apoi feliata in felii mai groase (ramasa dupa ce am facut legume la gratar);
-       1 dovlecel, taiat pe jumatate si apoi feliat in felii mai groase;
-       1 ardei gras taiat felii;
-       3-4 morcovi rondele;
-       300 gr ciuperci mici (daca sunt mai mari se taie pe jumatate);
-       4-5 cepe taiate solzisori mai grosi;
-       6-7 cartofi taiati felii mai groase;
-       1 telina mai mica feliata;
-       1 pastarnac taiat rondele;
Peste toate acestea am pus:
- condimente cu aroma de pui de la Kamis (nu sunt de acord cu ele, insa am simtit nevoia sa dam un alt gust legumelor. Pe de alta parte aceste condimente nu aveau aroma de pui);
- praf de usturoi; salvie, rozmarin,
- zeama de la o lamaie.
            Toate acestea se amesteca si se dau la cuptor timp de 30-40 minute. Sunt delicioase.
Bineinteles ca legumele se pot pune in orice combinatii, in functie de ce avem in frigider sau de dorintele fiecaruia.
 
Incercati si nu o sa va para rau. Pofta buna!
 


Buna Vestire


 

In fiecare an, pe data de 25 martie, Biserica ortodoxa praznuieste sarbatoarea Bunei Vestiri, cunoscuta popular si sub denumirea de „Blagovestenie”, cand Arhanghelul a vestit pentru prima data „Bucura-te”, acela fiind inceputul bucuriei care avea sa rasara dupa aceea.

"Astazi este inceputul mantuirii noastre si aratarea tainei celei din veac: Fiul lui Dumnezeu, Fiul Fecioarei se face, si Gavriil darul bine-l vesteste! Pentru aceasta si noi impreuna cu dansul Nascatoarei de Dumnezeu sa-i strigam: Bucura-te cea plina de har, Domnul este cu tine." (Tropar, glas 4).

Este sarbatoarea in care Arhanghelul Gavriil i-a vestit Preacuvantatei Fecioare ca va naste pe Fiul lui Dumnezeu.

"Iar in a sasea luna a fost trimis ingerul Gavriil de la Dumnezeu, intr-o cetate din Galileea, al carei nume era Nazaret, catre o fecioara logodita cu un barbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Si intrand ingerul la ea, a zis: Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei. Iar ea, vazandu-l, s-a tulburat de cuvantul lui si cugeta in sine: Ce fel de inchinaciune poate sa fie aceasta? Si ingerul i-a zis: Nu te teme, Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu. Si iata vei lua in pantece si vei naste fiu si vei chema numele lui Iisus.

Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt se va chema si Domnul Dumnezeu ii va da Lui tronul lui David, parintele Sau. Si va imparati peste casa lui Iacov in veci si imparatia Lui nu va avea sfarsit. Si a zis Maria catre inger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat? Si raspunzand, ingerul i-a zis: Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; pentru aceea si Sfantul care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Si iata Elisabeta, rudenia ta, a zamislit si ea fiu la batranetea ei si aceasta este a sasea luna pentru ea, cea numita stearpa. Ca la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta. Si a zis Maria: Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau! Si ingerul a plecat de la ea". (Luca I, 26-38).

Sfintii Parinti spun ca de raspunsul Mariei a atarnat intruparea Cuvantului, intrucat prin glasul Fecioarei, faptura a consimtit sa primeasca la ea pe Ziditorul sau, pentru ca astfel sa dobandeasca mantuirea. Atitudinea Mariei din acest moment solemn dovedeste o adanca smerenie, ea plecandu-se supusa la voia Domnului si lasand harul sa lucreze in ea.

Buna Vestire este prima sarbatoare inchinata Maicii Domnului, sarbatorita in fiecare an in perioada Postului Mare. Prezenta acestei sarbatori in Postul Sfintelor Pasti, face ca atmosfera de intristare si pocainta sa fie inlocuita cu atmosfera de bucurie generala adusa de anuntul ingerului. Acesta este si motivul pentru care in aceasta zi este dezlegare la peste indiferenta de ziua in care cade.

Legat de aceasta sarbatoare, pe teritoriul tarii noastre, se intalnesc numeroase traditii si obiceiuri.

Astfel, sarbatoarea Bunei vestiri intampina sosirea randunelelor si primul cantec al cucului. Cucul canta de la Buna Vestie pana la Sanziene sau San Petru, cand se ineaca cu orz si nu mai poate canta, prefacandu-se in uliu si petrecand astfel pana la Buna Vestire viitoare.

Se mai crede ca asa cum este timpul de Buna Vestire asa va fi de Pasti.

De asemenea, daca cineva se cearta de Buna Vestire, se va certa tot anul.

In Bucovina,sarbatoarea Bunei Vestiri este o sarbatoare tot atat de mare precum Pastile, deoarece daca n-ar fi Buna Vestire, n-ar fi nici Pastile.

Cei mai multi romani din Bucovina cred ca incepand cu Buna Vestire va fi mai cald si mai frumos, de aceea se urca ciobanii in ziua aceasta pe stogul de fan si ameninta cu toporul asupra iernii ca sa fuga, ca iarba-i inverzita si ei au acum unde paste oile lor.

In Transilvania, fiecare familie pregatea in seara de dinaintea Bunei Vestiri clopotei, chibrituri si tamaie. In zori de zi, primul membru al familiei care se trezea mai de timpuriu, lua o oala cu jar, pe care pune tamaie, iesea afara spre a inconjura de trei ori cladirile si a afuma vitele. In timpul acesta facea zgomot cu clopotelii legati la picior. Dupa aceasta mergea la pomi, si, facand sub ei focuri slabe, cauta sa vada care va da semne de rodire. Pe pomul ce i se parea ca nu va rodi il atingea de trei ori cu taisul toporului, zicand: "Daca nu rodesti, te tai!"

O alta credinta foarte raspandita spune ca daca in aceasta zi oua vreo gaina, gasca sau rata, atunci "ouale nu sunt bune de pus sub closca, pentru ca nu ies pui cumsecade dintr-insele.

Tot in aceasta zi se scot afara stupii si vitele de prin grajduri si se lasa la soare, ca sa fie sanatoase peste tot anul.

In Maramures, se aduna lucrurile care nu mai trebuiesc si se ard. Ritualul se numeste Noaptea focurilor, si e practicat in fiecare casa, focul durand pana dupa miezul noptii sau chiar pana in zori.

luni, 23 martie 2015


Duhul lumesc in viata duhovniceasca

 


 

            -Parinte, spuneti de multe ori: cutare om vede cu lentila europeana si nu cu duh rasaritean. Ce intelegeti prin aceasta?
            -Vreau sa spun ca vede cu ochi european, cu logica europeana, fara credinta, numai omeneste.
            -Si care este duhul rasaritean?
            -Rasaritul rasariturilor si cei dintru intuneric si din urma….
            -Adica?
            -Cand spun ca omul a prins duhul rasaritean si l-a lasat pe cel european, vreau sa spun ca a lasat logica, rationalismul, si a prins simplitatea si evlavia, pentru ca acesta este duhul ortodox in care Se odihneste Hristos; simplitate si evlavie. Astazi adesea lipseste simplitatea care odihneste sufletul. Daca nu va lepada cineva duhul lumesc si nu se va misca simplu, adica sa nu gandeasca ca il vor vedea ceilalati sau ce vos spune despre el atunci cand va face ceva, unul ca acesta nu se poate inrudi cu Dumnezeu, cu Sfintii. Ca sa se inrudeasca trebuie sa se miste in spatiul duhovnicesc. Cu cat cineva se misca cu mai multa simplitate, mai ales intr-o obste, cu atat se rotunjeste, pentru ca ii dispar umflaturile. Iar daca nu va proceda astfel, va deveni un om fals. De aceea sa ne straduim sa aruncam masca lumeasca pentru a deveni ingeri.
            Stiti ce fac oamenii cei lumesti si ce fac cei duhovnicesti? Cei lumesti cauta sa le fie curtea curata. Nu-I intereseaza daca are gunoaie inauntru casa lor, matura curtea si arunca gunoaiele in casa. Isi spun:”Oamenii privesc curtea, nu vad ce este in casa.” Adica in casa pot sa am gunoaie, afara insa nu! Ii intereseaza numai sa ii laude ceilalti. In timp ce oamenii duhovnicesticauta ca launtrul casei sa fie curat. Nu-I intereseaza ce va spune lumea, pentru ca Hristos locuieste in casa, in inima, nu locuieste in curte.
            De multe ori insa chiar si unii oameni duhovnicesti se misca la suprafata, lumeste, si ca sa fim mai concreti, fariseic. Acesti oameni nu se gandesc cum sa mearga in Rai, langa Dumnezeu, ci cum sa para buni aici. Se lipsesc de toate bucuriile duhonvnicesti, desi ar fi putut trai inca de aici Raiul. Astfel raman oameni pamantesti. Incearca sa traiasca o viata duhovniceasca in chip lumesc. Insa inlauntrul lor sunt goi: acolo nu este Dumnezeu.
            Din pacate, duhul lumesc a influentat mult si pe oamenii duhovnicesti. Daca oamenii duhovnicesti lucreaza  si gandesc lumeste, ce sa mai faca mirenii? Am spus unora sa ajute copiii drogati si mi-au spus:”Daca facem o fundatie pentru drogati, nu ne va aduce nici un venit. De aceea vom face un azil de batrani.” Nu spun ca nu e nevoie si de azil de batrani. Sa nu fie! Ci, daca Pestii incepem astfel, acestea nu vor fi fundatii de binefacere, ci…..”naufragiabile”. ei nu inteleg ca fericirea lumeasca este nefericire duhovniceasca.


Duhul lumesc este boala

 
            Astazi lucrul cel mai important este sa nu ne modelam dupa acest duh lumesc. Este o mucenicie. Pe cat putem, sa nu ne lasam atrasi de acest curent si sa ne duca taras pe acest canal. Pestii drepti nu se prind in carlige. Vad momeala, inteleg ca e momeala, pleaca de acolo si scapa. In timp ce ceilalti vad momeala, alearga acolo sa manance si, tac, se prind. Tot astfel si lumea are momeala ei si ii prinde pe oameni. Oamenii sunt atrasi de duhul lumesc si sunt prinsi de el.
            Duhul lumesc este o boala. Precum cautam sa evitam o boala, tot astfel sa evitam si cugetarea lumeasca, oriunde ar fi ea. Sa ne instrainam de duhul progresului lumesc, ca sa progresam duhovniceste, sa ne insanatosim duhovniceste si sa ne bucuram ingereste.

 
(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – Parintele Paisie Aghioritul)