luni, 16 februarie 2015


GUSTUL BUN AL MANCARII....

 

„Venind intr-o zi la cuviosul Teodosie voievodul Izaslav, acesta i-a pus dinainte bucate simple, manastiresti: paine si linte.

Gustand din ele, Izaslav a grait cu mirare:

-Dupa cum stii, cuvioase, casa mea este plina de toate bunatatile din care se infrupta pantecul, dar niciodata n-am gustat o dulceata ca aceasta de acum. Rogu-te, parinte, a-mi da deslusire de unde vine aceasta dulceata.

Teodosie i-a raspuns:

-De voiesti, bunule stapan, sa stii aceasta, asculta-ma si-ti voi spune ca la noi, cand fratii vor sa fiarba bucatele sau sa coaca painea, au randuiala ca mai intai sa ceara binecuvantare de la mai – marele lor. Merge, asadar, fratele la egumen, capata binecuvantare, pe urma se duce in altar si se inchina de trei ori pana la pamant, aprinde lumanare de la Sfantul Altar si cu ea aprinde focul in bucatarie  sau in pitarie. Pe urma, cand toarna apa in caldare, zice fratele catre cel mai mare de acolo:”Binecuvinteaza, parinte”, iar el ii raspunde: „Dumnezeu sa te binecuvanteze frate”. Si asa, tot lucrul se face cu binecuvantare si de aceea toate capata o mare dulceata. Pe cand slugile tale jertfesc certand sau blestemand, sau primesc bataie de la mai-marele lor pe cand gatesc bucatele, si de aceea ele n-au dulceata...”

Voievodul a zis:

-Cu adevarat, parinte, asa este precum graiesti!”
Trimiteți un comentariu