miercuri, 28 ianuarie 2015


Nadejdea si rugaciunea


            Nadejdea crestina este puterea prin care un fiu al Bisericii doreste bunurile viitoare mantuitoare si asteapta cu incredere neclintita ca ele sa fie daruite de Dumnezeu. Bunurile mantuitoare sunt: harul sfintilor; implinirea rugaciunilor; invierea si viata de veci. Temelia nadejdii crestine este Iisus Hristos; este bunatatea, credinciosia si atotputernicia Lui.

            Dar bunurile fagaduite de Domnul nu vor fi primite de credincios decat daca el insusi se va stradui sa fie implinitor statornic al poruncilor sfinte: „Nadajduieste in Domnul si fa bine (Psalm 36,3).

            Crestinul cu suflet plin de nadejde este mai rabdator in necazuri si mai spornic in munca sa cea de toate zilele; este mai staruitor in nevointele sale dupa bunurile mantuitoare si mai neanfricat in fata mortii. Nadejdea in Dumnezeu ne-o intarim in chip special prin rugaciune.

             Rugaciunea este inaltarea sufletului la Dumnezeu spre a-l preamari, a-i cere ajutorul si a-i multumi pentru tot binele pe care ni l-a dat si ni-l da necontenit, stiut si, de atatea ori, nestiut de noi.


            Rugaciunea este: particulara si obsteasca.

            Rugaciunea particulara este rugaciunea pe care o face credinciosul acasa sau in alta parte, singur sau impreuna cu altii, prin grai sau numai in gand.

            Rugaciunea obsteasca este rugaciunea pe care o fac credinciosii adunati la sfanta biserica, in duminici si sarbatori, cand iau parte la slujbele randuite de Biserica si indeosebi la Sfanta Liturghie.

            Rugaciunea obsteasca uneste pe credinciosi intre ei, in dragoste, si-i apropie si mai mult de Domnul.

            Rugaciunea de obste inalta sufletele credinciosilor si le face sa simta mai mult frumusetea, maretia si puterea sfintelor slujbe.

             Dupa cuprinsul lor, rugaciunile sunt:

            Rugaciunile de preamarire prin care credinciosul da cinstirii si inchinarii sale inaintea lui Dumnezeu, Creatorul si Stapanul a toate.

            Rugaciunile de multumire sunt rugaciunile prin care credinciosul isi arata recunostinta fata de Dumnezeu pentru toate binefacerile primite. Dumnezeu este cel mai mare binefacator si ocrotitor al nostru. Lui ii datoram viata, de la El am primit si primim nenumarate binefaceri ca: sanatatea trupeasca si sufleteasca; tarie in primejdii; harurile Sale izbavitoare; ani rodnici; vremuri cu pace, etc.

            Rugaciuni de cerere prin care credinciosul aduce inaintea lui Dumnezeu dorintele lui si ale altora, incredintat ca acestea ii vor fi asculatate si implinite de catre Dumnezeu, cel Atotputernic si Atotbun.

            In afara de aceste rugaciuni, mai este si rugaciunea de mijlocire pe care credinciosii o fac unii pentru altii, inaintea lui Dumnezeu si, indeosebi, rugaciunile pe care le face preotul pentru credinciosi.

            Motivele pentru care trebuie sa ne rugam sunt:

1.    Prin rugaciune pastram legatura cu Dumnezeu;

2.    Prin rugaciune dobandim de la Dumnezeu ajutor ca sa-i implinim statornic voia si ca sa ne punem viata in slujba Lui si a semenilor;

3.    Prin rugaciune de ridicam deasupra greutatilor vietii si ne agonisim mangaiere si imbarbatare in necazurile si stramtorile sufletesti si trupesti;

4.    Sfanta Scriptura insasi ne indeamna sa ne rugam.

Cand ne rugam trebuie:

1.    La rugaciunesa fim cu sufletul plin de cel mai adanc respect atat fata de Dumnezeu, cat si fata de rugaciunea insasi.

2.    La rostirea rugaciunii sa fim cu toata luarea aminte si sa avem infatisare cuviincioasa;

3.    Rugaciunea sa o facem cu smerenie si increderea tare ca Tatal cel ceresc ne va asculta cererile, daca El le va gasi de folos pentru mantuirea noastra;

4.    Staruinta in rugaciuni, adica credinciosul sa nu deznadajduiasca, ci sa se roage chiar daca rugaciunile nu-i sunt numaidecat ascultate si implinite;

5.    Rugaciunea sa o facem in numele Mantuitorului nostru;

6.    Orice gand curat, orice fapta buna, orice munca cinstita, reprezinta tot un fel de rugaciune.

Se cuvine sa ne rugam, mai ales dimineata, la amiaza si seara; inainte si dupa masa. In popasurile acestea de rugaciune, laudam, multumim si cerem Tatalui ceresc sa ne aiba mereu sub sfanta Sa paza.


(extras din Catehism Ortodox-Nadejdea si Rugaciunea)

Niciun comentariu: