miercuri, 31 decembrie 2014

LA MULTI ANI!



La cumpana dintre ani sa ne amintim numai de lucruile frumoase, sa privim inapoi cu iertare, inainte cu speranta, in jos cu ingaduinta si in sus cu multumire!


Anul 2015 sa fie un an plin de bucurii si impliniri. La multi ani!




„Bilantul” anului 2014


Iata ca am ajuns si in ultima zi a anului 2014, o zi frumoasa, cu soare mult, cu zapada stralucitoare si cu aer rece, sanatos, care simti ca iti curata plamanii atunci cand il inspiri. In casa-i cald si bine, mirosul de prajituri proaspat scoase din cuptor si cafeluta aburinda de langa mine m-au facut sa ma gandesc cu bucurie si nostalgie la anul de la care tocmai ne pregatim sa ne luam ramas bun. Si imi dau seama ca a fost un an minunat, cu realizari, cu bucurii mai mari sau mai mici si in care sanatatea ne-a insotit tot timpul atat pe noi, cat si pe cei dragi ai nostri. Asa ca nu imi ramane decat sa ii dau Slava lui Dumnezeu pentru toate cate ni le-a daruit.

In primul rand ii multumesc Domnului ca nu am avut nevoie de banii pe care ii „daruim” din plin statului pentru asistenta medicala, nici noi, nici cei dragi ai nostri. Desi mi se par foarte multi in comparatie cu serviciile medicale asa zis gratuite, sper ca aceasta danie a noastra sa mearga totusi spre bolnavii care au intr-adevar nevoie de ei.

Ii multumesc lui Dumnezeu si Maicii Sale pentru faptul ca am ramas la serviciu si in acest an. Desi pentru prima data in istoria firmei (si este o firma ce a existat in Romania cu multi, multi ani inainte de Revolutie) anul acesta s-au facut restructurari, Dumnezeu a oranduit sa ramanem si sa lucram in continuare. Nu pot uita fetele pline de lacrimi ale colegilor care nu au avut aceasta sansa si care s-au trezit dintr-o data ramasi fara serviciu.

Multumim pentru masinuta pe care efectiv ne-a daruit-o. Asa cum procedam in fiecare an, tot asa, si la inceputul anului 2014, cand ne-am facut planurile si calculul la banuti, ne-am dat seama ca ne permitem sa schimbam masina (Tico) abia in anul 2015. Numai ca nu a fost sa fie asa: Dumnezeu a avut alte planuri, astfel ca, la inceputul verii, ne-a facut bucuria de a ne scoate in cale masina pe care o avem acum (Kia).

Ii multumim pentru multele plimbari pe care am reusit sa le facem, pentru dorinta pe care mi-a indeplinit-o de a ajunge la Balcic, la castelul reginei Maria (tare draga sufletului meu). Toate au fost minunate si au adus bucurie in sufletele noastre.
La toate acestea se adauga micile bucurii si realizari pe care le-am avut pe parcursul intregului an.

Din tot ceea ce ne-am propus in acest an, doua lucruri nu am reusit sa realizam, asa ca le trecem ca prioritati pentru anul care va veni: pelerinaj la mormantul parintelui Arsenie Boca si pelerinaj la moastele Sfintei Parascheva.

vineri, 26 decembrie 2014

Sfantul Nicodim de la Tismana


Cuviosul Nicodim cel Sfintit era de neam macedo-roman, fiind nascut la Prilep, in sudul Serbiei, prin anul 1320, fiind inrudit cu familia despotului Lazar si a domnului Tarii Romanesti, Nicolae-Alexandru Basarab.
Inca din tinerete se duce in Muntele Athos si se calugareste in Manastirea Hilandar, unde, mai tarziu, ajunge egumen si chiar protoepistat in conducerea Sfantului Munte.
Ajungand la Athos, Cuviosul Nicodim s-a nevoit mai intai in obste, apoi singur intr-o pestera in preajma Manastirii Hilandar, rabdand grele ispite de la diavoli. Insa, fiind umbrit de darul lui Hristos, in putina vreme s-a curatit de patimi, a deprins lucrarea cea dumnezeiasca a sfintei rugaciuni si s-a invrednicit de darul mai inaintevederii si al facerii de minuni, ajungand vestit in tot muntele.
Fiind in sudul Dunarii, in urma unei descoperiri dumnezeiesti, vine in Tara Romaneasca si se aseaza pe valea raului Vodita, unde exista o mica sihastrie intemeiata de calugari vlahi. Aici, Cuviosul Nicodim, cu ajutorul domnitorului Vlaicu Voda (1364-1377) si a sihastrilor din partea locului, zideste chilii si biserica de piatra cu hramul „Sfantul Antonie cel Mare”, pe care o sfinteste in anul 1369.
Pe valea paraului Tismana, unde se nevoiau inca de la inceputul secolului XIV mai multi sihastri in jurul unei biserici de lemn cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului”, Cuviosul Nicodim a inaltat, la locul numit „Cascade”, Manastirea voievodala Tismana, cu acelasi hram, cu ajutorul domnitorului Tarii Romanesti si al cneazului Lazar.
Adunand in jurul sau cativa calugari luminati, a intemeiat la Manastirea Tismana o vestita scoala de caligrafi si copisti de carti bisericesti, renumita in toata Peninsula Balcanica.
Mai intemeiaza la sudul Dunarii doua mici asezari monahale, Vratna si Manastirita; in Oltenia – Gura Motrului si Visina; iar in Tara Hategului intemeiaza Manastirea Prislop unde a scris si un Evangheliar slavon.
La batranete, Cuviosul Nicodim incredinteaza grija celor doua Manastiri, Vodita si Tismana, ucenicului sau, ieromonahul Agaton, iar el se retrage in pestera de deasupra manastirii, unde petrecea toata saptamana in post, in priveghere si neancetata rugaciune, iar Duminica cobora in Manastire, savarsea Sfanta Liturghie si vindeca pe cei bolnavi.
Cuviosul Nicodim cel Sfintit de la Tismana si-a dat sufletul in mainile lui Hristos la 26 decembrie 1406.

Sfinte Preacuvioase Parinte Nicodim, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

joi, 25 decembrie 2014

CRACIUN FERICIT



M-am tot gandit...... si gandit...... si gandit..... ce urari sa scriu care sa spuna cat mai bine ceea ce va doresc din tot sufletul. Si iata ca ideea a venit de la parintele drag sufletului nostru, care ne-a transmis un mesaj ce ne-a mers la suflet.. Asa ca nu mai stau pe ganduri, ci vi-l transmit si voua, tuturor celor care ati intrat in casuta noastra.

„Ceea ce patriarhii cu mare dor au aşteptat, proorocii au prezis, drepţii au dorit să vadă, s-a împlinit în ziua de astăzi: Dumnezeu S-a arătat în trup pe pământ şi a locuit între oameni. De aceea, să ne bucurăm şi să ne veselim, iubiţilor! In aceasta stare de veghe sufleteasca va doresc din toata inima sa petreceti Sfintele Sarbatori in pace, sanatate, belsug de lumina si spor de bucurii duhovnicesti.”

marți, 23 decembrie 2014

Sfanta Taina a Cuminecaturii


Sfanta Cuminecatura, cunoscuta si sub denumirea de dumnezeieasca Euharistie sau Sfanta Impartasanie este Sfanta Taina prin care, sub chipul painii si al vinului sfintite, credinciosul se impartaseste cu insusi Trupul si Sangele Mantuitorului Iisus Hristos, spre iertarea pacatelor si spre viata de veci.
Painea si vinul Sfintei Cuminecaturi numai pentru simturile noastre trupesti sunt paine si vin, dar cu adevarat sunt insusi Trupul si Sangele Mantuitorului Hristos, caci in timpul Sfintei Liturghii au fost prefacute in chip minunat in Trupul si Sangele Domnului, prin puterea Duhului Sfant, la rugaciunea preotului slujitor.
Sfanta Taina a Cuminecaturii a fost asezata de Mantuitorul la Cina cea de Taina, cand a luat painea, a binecuvantat-o prin rugaciune si apoi a impartasit pe Sfintii Apostoli, zicand: „Luati mancati, acesta este Trupul Meu.....”, iar dupa aceea a luat paharul, a multumit Parintelui ceresc, a binecuvantat paharul si a data Sfintilor Apostoli zicand: „Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu....”, si a adaugat: „Aceasta s-o faceti intru pomenirea Mea”, dand porunci astfel ca totdeauna sa se savarseasca aceasta Sfanta Taina.
Sfanta Taina a Cuminecaturii trebuie sa se savarseasca cu paine dospita, din grau curat si cu vin din struguri, caci asa a asezat-o Mantuitorul la Cina cea de taina si asa a poruncit El sa se faca.
La inceputurile crestinismului se impartaseau toti credinciosii care participau la Liturghie, mai putin cei ce se gaseau sub canon. Mai tarziu s-a ajuns la situatia aberanta de a fi Liturghii la care, in afara de preot, nu se impartasea nimeni.
Ca sa primeasca cu vrednicie Sfanta Cuminecatura, credinciosul trebuie sa se pregateasca prin post, rugaciune si spovedanie si numai asa, curat sufleteste si trupeste, cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa se apropie de Domnul, cu al carui Trup si Sange se impartaseste. Cel ce se cumineca nepregatit, adica cu nevrednicie, acela face mare pacat si isi atrage grea osanda.
Roadele Sfintei Cuminecaturi, daca se ia cu vrednicie, sunt mari si anume:
-       Unirea cu Hristos;
-       Sporirea harului dumnezeiesc;
-       Slabirea inclinarilor rele;
-       Curatirea de pacate
-       Mostenirea vietii vesnice.
Sfanta Cuminecatura este cea mai mare, mai adanca si mai infricosatoare taina, fiindca:
-       in ea credinciosul se impartaseste nu numai cu harul, ci si cu insusi izvorul harului, Iisus Hristos;
-       ea nu este numai taina, ci si jertfa, jertfa de mantuire adusa de Domnul Iisus Hristos pe cruce, pentru vii si pentru morti.
Ea se innoieste nesangeros pe sfintele altare pana la sfarsitul veacurilor.

(extras din Catehism Ortodox-Sfantele Taine)


vineri, 19 decembrie 2014

Meniu saptamana 19.12-24.12


Felul I (ciorba, supa)

-       Ciorba de dovlecei

Felul II (mancare)

-       Ghiveci de legume
-       Tocanita de cartofi;

Pentru micul dejun

-       Fasole verde pane
-       Salata de vinete;
-       Iaurt de soia cu fructe

Desert

-       Prajitura cu gris
-       Prajitura cu cacao

Cina

Pentru cina, improvizam: cartofi prajiti; piure de cartofi; paste cu sos de rosii, etc.


miercuri, 17 decembrie 2014

Sfanta Taina a Ungerii cu Sfantul Mir



Ungerea cu Sfantul Mir sau Mirungerea este Sfanta Taina prin care credinciosul de curand botezat primeste harul intaririi si cresterii vietii duhovnicesti, prin ungerea cu Sfantul Mir in partile mai insemnate ale trupului: frunte, gura, ochi, urechi, piept, maini si picioare, rostindu-se de preot cuvintele:”Pecetea darului Sfantului Duh, amin”.
Ungerea la frunte inseamna sfintirea cugetului, la piept sfintirea inimii sau a dorintelor, la ochi, urechi si guri sfintirea simtirilor, la maini si la picioare sfintirea lucrarilor si a puterii sufletesti ale crestinului.
Sfanta Taina a Mirungerii a fost asezata de Mantuitorul Hristos, ca si celelalte Sfinte Taine. Sfintii Apostoli si primii preoti au savarsit Sfanta Taina a Mirungerii prin punerea mainilor pe capul celor de curand botezati sau prin ungerea cu Sfantul Mir, cum se face pana in ziua de azi.
Sfanta Taina a Ungerii cu Sfantul Mir trebuie savarsita imediat dupa botez, caci inca de la Botez, care este nastere duhovniceasca, sufletul are nevoie de harul cresterii si intariririi duhovnicesti, asa dupa cum si trupul are, de la nastere, nevoie de hrana si de alte lucruri, pentru cresterea si intarirea trupeasca. De aceea, Sfintii Apostoli savarseau Sfanta Taina a Mirungerii indata dupa botez; si asa a savarsit-o Biserica noastra intotdeauna, pana astazi.
Sfantul Mir care se intrebuinteaza la Sfanta Taina a Mirungerii se prepara din untdelemn amestecat cu multe feluri de miresme (aromate) si se sfinteste de episcopi impreuna intr-o slujba mare, odata pe an, in Joia cea Mare.
(extras din Catehism Ortodox-Sfantele Taine)


La plimbare

Craciunul se apropie cu pasi repezi, asa ca dupa ce am pregatit casa (curatenie si sfestanie) si sufletele (spovedit si impartasit), ne pregatim pentru masa de Craciun sau mai bine zis pentru mesele de sarbatori.
Si, cum dupa asa o perioada lunga de post, merg de minune mezelurile, in familia noastra este obieciul de a lua de la producatori. Drept pentru care salamul, kaizerul, pastrama (prosciuto romanesc),carnatii plai  vin tocmai de la Salonta. Avem acolo colegi care fac acasa aceste minunatii, iar noi cumparam pe baza de comanda. Dumnezeu sa-I tina sanatosi sa faca mereu, pentru ca sunt extraordinar de bune.
La acestea se adauga carnatii de Plescoi, ghiudemul, babicul, carnatii uscati, cumparati de la mama lor, adica de la Berca-Buzau. Si pentru ca Berca nu-I foarte departe de Ploiesti, intotdeauna mergem noi si cumparam.
Drept pentru care ieri, ne-am trezit dis-de-dimineata si am pornit la drum. Tot drumul, dus – intors, ne-a insotit “doamna” ceata, cand mai rara, cand mai deasa.
Aici este o zona cu ceata mai rara.
In masina insa, cald, bine si sunete de colinde, asa ca nici nu am simtit cand am ajuns.
Odata ajunsi acolo, am fost intampinati de reclama nou-nouta pe care a pus-o. Si, ceea ce ne-a bucurat cel mai mult, este faptul ca a reusit sa inregistreze produsele pe care le face ca produse traditionale. Stiam ca isi dorea acest lucru de ceva timp, insa drumul a fost destul de greu.



Bineinteles, ne-a incantat si noul magazin deschis de dl Gabi, cu produse mai multe, mai variate. Pe langa carnatii de Plescoi ce se vad pe raft in partea stanga, in galantare se afla toba, salam, muschi de porc fiert in zeama de varza si afumat, pastrama de oaie si de porc, carnati proaspeti, jambon de porc, precum si carne si maruntaie. Toate la preturi accesibile, adica mult mai ieftine decat in supermarketuri. Cand am intrat in  magazinul frumos aranjat, in stil rustic, am avut senzatia ca m-am intors in timp si am ajuns intr-o veche macelarie. Fiind multa lume in interior nu am putut sa fac poze asa cum mi-as fi dorit, insa una tot am facut., ca sa va arat si voua ce inseamna omul gospodar. Cand vrei cu adevarat ceva, realizezi.

Dupa ce l-am felicitat pe patron si am facut cumparaturile de rigoare, am pornit spre casa, insotiti de aceeasi ceata si de colinde.

Fiind prima zi de concediu a sotului, am petrecut-o, pe drumurile si in zonele frumoase ale tarii, asa cum suntem noi obisnuiti.

miercuri, 10 decembrie 2014

Sfanta Taina a Botezului

Botezul este Sfanta Taina prin care omul, prin intreita afundare in apa sfintita si prin rostirea de catre preot a cuvintelor :”Boteaza-se robul (roaba) lui Dumnezeu (numele) in numele Tatalui, amin si al Fiului, amin si al Sfantului Duh, amin”, dobandeste iertare de pacatul stramosesc, se naste din nou, duhovniceste, in Hristos si se face membru al Bisericii.
Lucrarea de capatenie in sfanta slujba a Botezului este afundarea intreit in apa curata si sfintita in numele Sfintei Treimi.
Afundarea inchipuieste moartea si ingroparea Mantuitorului si moartea omului celui vechi al pacatului, iar ridicarea din apa inchipuieste invierea de a treia zi a Domnului si nasterea omului celui nou, curat si drept in Hristos-Domnul.
Celelalte lucrari (ceremonii) de la Botez au si ele cate un inteles:
-       Lepadarile insemna indepartarea puterii diavolului de cel ce se boteaza;
-       Impreunarile in Hristos inseamna unirea cu Mantuitorul si cu Biserica Lui;
-       Suflarea de trei ori a preotului peste fata celui ce se boteaza inseamna ca el trebuie sa marturiseasca totdeauna pe Domnul;
-       Vesmantul sau panza alba in care se imbraca cel botezat inseamna curatenia sufletului si a vietii crestinesti;
-       Luminarea inseamna indatorirea celui botezat de a duce o viata crestineasca, asa incat faptele lui bune sa lumineze inaintea oamenilor, ca o lumanare in intuneric.
Sfanta Taina a Botezului nu se repeta niciodata asupra aceluiasi om, pentru ca numai odata se iarta pacatul stramosesc si intra omul in Biserica, pentru ca numai odata se naste omul duhovniceste, ca si trupeste. Iar pacatele savarsite dupa Botez se pot ierta prin Sfanta Taina a Pocaintei.
De la cel ce se boteaza, daca este in varsta, se cere primirea dreptei credinte si pocainta pentru pacatele savarsite, care prin botez se iarta. De aceea se rosteste la Botez Simbolul Credinteti.
La botezul copiilor, credinta se marturiseste de catre nas, care fagaduieste ca se va ingriji ca pruncul sa fie crescut in legea ortodoxa. De aceea nas nu poate fi decat un crestin orthodox.
Copiii trebuie sa fie botezati:
-       Pentru ca au pacatul stramosesc, de care nu se pot curati decat prin botez;
-       Pentru ca fara nasterea din nou, prin botez, nu se poate intra in Biserica, dupa cuvantul Domnului: “De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu.”(Ioan 3,5);
-       Pentru ca si copiilor, nu numai oamenilor in varsta, le este data fagaduinta Duhului Sfant, care curata de pacate;
-       Pentru ca botezul a luat locul taierii imprejur, prin care a fost preinchipuit in Vechiul Testament, iar taierea imprejur se savarsea si asupra copiilor;
-       Pentru ca asa au facut Sfintii Apostoli, care au botezat si pe copii;
-       Pentru ca asa a facut Biserica dintotdeauna.
De aceea, cine nu boteaza pe copii si amana botezul lor pentru mai tarziu, face mare pacat.

(extras din Catehism Ortodox-Sfantele Taine)


Retete rapide si gustoase

Pentru ca ieri am avut alte proiect de realizat, a trebuit sa gatesc ceva foarte rapid. Am profitat de faptul ca a fost dezlegare la peste si am facut macrou la cuptor, pentru ca a necesitat foarte putin efort din partea mea. Si pentru ca baietii voiau si ceva dulce, am pus repede la masina si un cozonac.

Macrou la cuptor:

Ingrediente: 2 buc macrou; 1 lamaie, sare, piper, 2 linguri ulei.
Mod de preparare: Pestele curatat si spalat se punt intr-o tava tapetata cu hartie de copt. Peste el se pun cele doua linguri de ulei, zeama de la ½ lamaie, sare si piper dupa gust si se da la cuptor al 1500C, aproximativ 30 minute.
Se serveste cu lamaie.




Cozonac de post

Reteta este o adaptare a retetei de cozonac cu fanta de pe blogul “Caietul cu retete”. Pentru ca nu folosesc fanta si nu am avut nici fructe confiate, am folosit socata (sirop de soc si apa) si un amestec de mide nuca, zahar si cacao.
Ingrediente si mod de preparare: 250 ml socata; 60 gr zahar, 80 ml ulei, un praf sare, 500 gr faina cernuta si 14 gr drojdie. Toate acestea (in ordinea scrisa) le-am pus in cuva masinii de paine si am dat la programul de framantat. Am pregatit umplutura astfel: aproximativ 200 gr miez de nuca tocat mai mare, 1 lingura cacao si 2 linguri zahar le-am amestecat. Cand s-a terminat programul masinii, am soc aluatul, l-am impartit in doua bucati. Fiecare bucata am intins-o cu mana, am pus jumatate din umplutura, am rulat si apoi l-am pus in forma de chec tapetata cu hartie de copt. Am obtinut astfel doi cozonacei, pe care i-am lasat la cald sa creaca in tavi 30 minute. I-am copt timp de 20 minute (se face testul scobitorii pentru siguranta) la 1500C in cuptorul preincalzit.
Au fost deliciosi.



marți, 9 decembrie 2014

O zi de duminica in familie

Fiind a doua zi de sarbatoare, dupa ce am venit de la biserica am copt seminte, de dovleac si de floarea soarelui si ne-am asezat cu totii la film.
Am vazut doua filme pe care vi le recomand si voua.
Primul, “Razboi in bucatarie” (The hundred Food Journey), o productie 2014, foarte frumoasa, relaxanta, placuta, cu o tema foaqrte draga mie: gastronomia, cu tot ceea ce inseamna ea frumos.


Al doilea film, “The most wonderful time of the year”, ne-a introdus in atmosfera atat de frumoasa a Craciunului. O comedie romantica foarte frumoasa, cu actori frumosi, cu subiect delicat.


Si pentru ca sa ramaneti in aceasta atmosfera placuta a sarbatorilor de Craciun, canalul TV Diva, va invita la un regal al filmelor de Craciun, de luni pana vineri, incepand cu ora 17.00.
Vizionare placuta.


duminică, 7 decembrie 2014

Sfanta Mucenita Filofteia


Sfanta Mucenita Filofteia era de neam romano-bulgar, fiind nascuta la inceputul secolului XIII, in orasul Tarnovo, vechea capitala a Bulgariei. Tatal sau era lucrator de pamant, iar mama sa, de origine valaha, era casnica.
Dupa ce dadu fiicei sale o aleasa crestere duhovniceasca si o lega cu inima de dragostea lui Hristos, mama sa se muta la viata vesnica, lasand copila orfana in grija tatalui ei. Acesta se recasatoreste, lasand-o pe fericita Filofteia in grija mamei sale vitrege, care adeseori o asuprea, o pedepsea si chiar o para tatalui ei, pe motiv ca nu o asculta, ci merge prea des la biserica si risipeste averea casei, dand-o milostenie la copiii orfani si saraci.
Desi adesea era certata si chiar batuta, fecioara Filofteia nu se tulbura, nici nu punea la inima aceste ispite pe care i le facea satana prin invidia mamei vitrege, pentru a o indeparta de la faptele cele bune, pe care la invatase de la buna ei mama. Dimpotriva, pe masura ce crestea, Filofteia mergea incontinuu la slujbele bisericii, impartea hainele bune si mancarea la copiii saraci care ii ieseau in cale, iar acasa se ruga si postea mereu. Trei erau faptele ei bune care o incununau: rugaciunea, fecioria si milostenia.
Cand avea numai 12 ani, a binevoit Dumnezeu s-o invredniceasca pe fericita Filofteia de cununa muceniciei si de bucuria imparatiei ceresti, intr-un chip ca acesta. Fiind toamna si tatal ei lucrand la camp, Filofteia era trimisa zilnic de mama vitrega sa-i duca de mancare pe ogor. Dar fericita obisnuia sa imparta cate putin din mancare la copiii saraci, care ii ieseau in cale. Observand tatal ei ca mancarea nu-i ajunge, si-a certat femeia pentru aceasta, iar ea i-a zis:
-Intreaba pe fiica ta ce face cu mancarea, ca eu iti trimit mancare destula la camp!
Atunci, ticalosul tata, maniindu-se pe fericita Filofteia, si-a pus in minte s-o pandeasca pe cale si sa afle ce face cu mancarea de nu-i ajunge. Intr-o zi, la amiaza, pe cand el o pandea dintr-un desis, a vazut pe Filofteia cum imparte mancarea la copiii saraci care ii ieseau inainte. Atunci, pornindu-se cu manie de fiara, din indemnul diavolului, a aruncat cu barda ce o purta la brau asupra Sfintei Filofteia si, taind-o la picior, in putina vreme, din cauza ranii, fericita si-a dat sufletul in mainile preadulcelui ei mire, Iisus Hristos.
Cuprins de frica si de mustrare, a incercat sa ridice de jos sfantul ei trup, dar n-a putut, caci trupul Sfintei Filofteia, devenind facator de minuni, se ingreunase ca o piatra. Atunci nefericitul tata a alergat la arhiepiscopul Tarnovei si, marturisindu-si pacatul, i-a spus toate cele intamplate. Arhiepiscopul cu tot clerul si multime de popor au iesit afara din oras, cu tamaie si lumanari in maini, sa ridice trupul cel proslavit al Sfintei Mucenite Filofteia si sa-l duca in catedrala din cetate. Dar, cu randuiala divina, trupul ei nu se lasa nicidecum ridicat de la pamant.
Vazand ca nu este voia Sfintei Filofteia sa ramana in patria ei, arhiepiscopul cu slujitorii sai au facut multe rugaciuni catre Dumnezeu si catre mucenita, numind numeroase manastiri, biserici si catedrale din sudul si din nordul Dunarii, sa vada unde anume doreste sa ramana sfintele ei moaste. Dar trupul ei nu se usura. La urma au numit si Manastirea Curtea de Arges si, prin minune dumnezeieasca, moastele Sfintei Filofteia s-au usurat si au putut fi ridicate si asezate in sicriu spre inchinare.
Arhiepiscoul a scris voievodului Radu Negru sa primeasca acest sfant si nepretuit odor pentru ocrotirea si mangaierea poporului roman binecredincios.
Clericii Tarnovei au insotit in procesiune sfintele moaste pana la Dunare, iar de aici le-au intampinat clericii, monahii si credinciosii romani in frunte cu mitropolitul si domnul tarii si le-au dus cu alai domnesc la Manastirea Curtea de Arges, unde le-au asezat in biserica.

Asa au ajuns moastele Sfintei Mucenite Filofteia in tara noastra.
Sfantul Nicolae a venit!

Iata ca a trecut si ziua Sfantului Nicolae, atat de mult asteptata de toti copiii, mai mari si mai mici, de parinti si bunici; intr-un cuvant, de toata lumea. Sfantul Nicolae este sfantul cel mai drag, este cel care deschide „sezonul” sarbatorilor de iarna, este cel care aduce primii fiori de emotie si bucurie in suflet.
Mai sunt unele persoane care poarta numele Sfantului, asa ca au inca un motiv de bucurie. Pentru toti acestia, La multi ani, cu sanatate si multe bucurii.




vineri, 5 decembrie 2014

SFINTELE TAINE



Sfanta Taina este o lucrare vazuta, asezata de Mantuitorul Iisus Hristos in Biserica, prin care se impartaseste credinciosilor harul nevazut alu lui Dumnezeu.
In orice Sfanta Taina deosebim trei parti: asezarea ei de catre Iisus Hristos, lucrarea vazuta sau slujba sfanta si harul nevazut.
Harul este puterea sau energia dumnezeiasca necreata, pe care Duhul Sfanto impartaseste credinciosilor prin Sfintele Taine, ca ajutor pentru mantuire.
Harul se da in urma rascumpararii sau impacarii omului cu Dumnezeu, savarsita de Mantuitorul Hristos. Fara har nimeni nu se poate mantui.
Mantuitorul a asezat sapte Sfinte taine sip e toate acestea le are Bisrica noastra:
1.    Botezul;
2.    Ungerea cu Sfantul Mir (Mirungerea)
3.    Sfanta Cuminecatura;
4.    Pocainta;
5.    Preotia
6.    Nunta
7.    Maslul
Mantuitorul a lasat dreptul de a savarsi Sfintele Taine Sfintilor Apostoli si, prin acestia, episcopilor si preotilor randuiti in mod canonic.

Episcopul poate savarsi toate sfintele Taine, iar preotul numai sase din ele, adica fara Sfanta a Preotiei. Singur Botezul – dar numai in caz de mare nevoie, adica de peicol de moarte a celui nebotezat-poate fi savarsit de diacon sau de orice credincios orthodox, prin afundarea de trei ori in apa curata rostindu-se cuvintele:”Boteaza-se robul (roaba) lui Dumnezeu (Numele) in numele Tatalui, amin, si al Fiului, amin si al Sfantului Duh, amin” si ramanand ca toate celelalte sa le faca preotul dupa randuiala sfintei biserici.