marți, 15 iulie 2014


PRIMA ZI, PRIMELE PLIMBARI

In prima zi de concediu, m-am trezit in jur de ora 8,00 si incetisor-incetisor am pregatit caisele pentru gem. Intre timp s-a trezit si sotiorul meu drag, asa ca am pregatit toate cele pentru picnic (adica maslinute, salata de rosii cu castraveti si ardei, painica si fructe) si am pornit la drum. Pentru aceasta zi ne propusesem sa vizitam cateva manastiri de pe langa Bucuresti.

Prima manastire la care ne-am oprit a fost manastirea Snagov. Prima manastire, prima deziluzie. Cand am intrat in biserica, era o fetiscana mai brunetica la pangar care mi-a spus foarte ferm ca pentru vizitarea manastirii trebuie sa achitam 15 lei de persoana. Foarte clar I-am spus ca nu vizitez, ci am venit sa ma rog putin in sfanta biserica. Dupa ce ne-am rugat, am pornit spre lac cu gandul sa fac 2-3 poze. Nu am reuist decat una singura, pentru ca fetiscana respective a venit dupa noi si ne-a repetat ca daca vrem sa ne plimbam prin curtea manastirii trebuie sa platim. Nu am platit, asa ca am plecat cu un gust amar. Stiu ca in aceasta manastire sunt doar 2 vietuitori, stiu ca nevoile manastirii sunt mari, dar parca mi se pare jecmaneala curate aceasta taxa. In fine, dezamagiti de ceea ce se intampla, am pornit mai departe spre manastirea Caldarusani.

Lacul Snagov





Manastirea Snagov (pozele sunt facute inainte de a mi se spune de taxa)


Drumul a fost placut, linistit, fara o circulatie intensa, asa ca nici nu am simtit cand am ajuns. In parcul manastirii liniste desavarsita, incat si noi am inceput sa vorbim in soapta. Am intrat in sfanta biserica, insotiti de aceeasi liniste profunda si odihnitoare. Ne-am inchinat la icoane, dupa care ne-am asezat in strana, in biserica fiind doar noi si Dumnezeu. Nu as putea sa va spun cat am stat acolo, fiecare cu gandurile lui, fiecare in dialogul lui cu Dumnezeu, insa stiu ca, la un moment dat, a intrat o musca in biserica, iar zgomotul ei ne-a dat semnalul ca totusi trebuie sa plecam pentru ca mai aveam si alte locuri minunate de vizitat.
Din pacate acolo nu am avut voie sa facem fotografii.
Drumul spre manastire, aleea de la intrare si o parte din parc:
 
 
 
 
 
 
 
 
 
intrarea in curtea propriu-zisa a manastirii
 
 
Si am pornit mai departe la drum, spre manastirea Sitaru. Bineinteles ca am mers in continuare pe acelasi drum linistit, iar acolo cand am ajuns, la poarta manastirii era o masina parcata, iar printre flori un parinte care nu stiam ce tot facea pe acolo. Dragul de el incerca sa inteleaga de ce albinutele erau agitate. Cu multa grija ne-a spus sa fim atenti, sa mergem incet ca nu cumva sa ne intepe vreuna.
Am pornit pe aleea lunga pana la intrare in curte, apoi insotiti de aceeasi liniste odihnitoare am intrat in biserica si ne-am odihnit si aici sufletele.
Intrarea in manastire



Sfanta cruce de pe catapeteasma




curtea manastirii



Aceasta manastire era ultima pe care ne propusesem sa o vizitam, insa ajungand la DN1, ne-am adus aminte ca in apropiere este Manastirea Tiganesti, o manastire tare draga sufletului meu, din vremea copilariei cand aici slujea Parintele Tit ce ne binecuvanta de fiecare data cand maicuta Magdalena ne ducea la dansul. Doi oameni, maica si parintele, care ne-au calauzit pasii in viata si care ne-au ajutat sa ne ridicam de cate ori necazurile ne doborau. Dumnezeu sa-i ierte pe amandoi.
Asa ca, odata intrati pe DN1, am pornit spre manastire, nu inainte de a ne opri la un magazine de obiecte bisericesti. Am intrat, ne-am uitat prin magazin la tot ceea ce era expus, am vazut vesminte de vara pentru preoti.
Cand am ajuns la manastire, am intrat sa ne inchinam la Sfintele icoane. Si, am fost binecuvantati si de parintele de acolo. Dragul de el, statea cu cineva de vorba, noi nu am vrut sa deranjam, insa cand ne-am retras ne-a chemat pentru binecuvantare. Ne-am plimbat apoi prin parc, am mers la cimitir unde am aprins lumanari la morminte, am trecut prin fata chiliei raposatei maici si pe urma la masina, pornind spre casa.

 
 

 
Am ajuns acasa seara, destul de tarziu, in jur de ora 18,00, ajungand la concluzia ca nu ne-am atins de mancare. Asa ca am pus gemul la foc, am curatat cartofi si am facut prajiti. Dupa ce am mancat si ne-am racorit cu cate o bericica, Radu a mers la tv, eu am terminat gemul, iar la 9 seara s-a dat stingerea, urmand ca a doua zi sa plecam dis de dimineata spre manastirile din jurul Brasovului, urmand sa ne intoarcem pe Buzau. Nu a fost sa fie asa, dar nu ne-a parut rau.
 
Sper ca am reusit sa va arat un foarte mic coltisor din aceasta frumoasa tara. Minunata nu numai prin peisajele sale, ci si prin locurile sale incarcate de istorie si de ortodoxie.

Niciun comentariu: